Prea puţini pentru cât de multe vrem

Când am ajuns ieri în Piaţa Victoriei primul sentiment a fost de dezamăgire. Era mai multă presă decât erau oamenii veniţi să vorbească despre nonviolenţă şi lucrurile bune pe care le aduce ea. Pe pagina de facebook a evenimentului 883 de oameni şi-au anunţat participarea. 2.600 s-au arătat interesaţi. Noi am fost până în 100 de oameni, cu tot cu copii. Oameni frumoşi, luminoşi, care vor o lume bună pentru piticii ăia care alergau ieri prin iarbă în ciuda ploii torenţiale şi nu doar pentru ei. Pentru că cei care am ieşit ieri din case nu ne-am gândit doar la copiii noştri, ne-am gândit la toţi. Ne-am gândit la oricine are de suferit de pe urma actelor de violenţă. Pentru că vânătăile trec, dar traumele cu greu pot fi depăşite. Dacă pot fi depăşite. Problema este că oricât ne-am revolta, oricât am cere pedepse aspre şi supraveghere sporită, oricât am contesta lipsa de implicare a autorităţilor, dacă o facem de la adăpostul caselor noastre, doar pe facebook, şansele să schimbăm ceva sunt mici spre zero. Vă lăsăm aici câteva poze de ieri. Ele arată cel mai bine cum vrem să fie lumea în care trăim. Şi poate la următorul eveniment vom fi mai mulţi. Pentru că doar dacă vrem, cerem şi facem putem primi ce ne dorim.