Mothers and the city

Despre “bullying” sau, pe românește, “hărțuire”

În 2000, o liceană de 14 ani, Dawn-Marie Wesley, s-a sinucis din cauză că nu mai suporta să fie ținta ironiilor colegelor sale. Ea a lăsat în urmă un bilet în care scria: “Dacă aș fi cerut ajutor, ar fi fost și mai rău. Ele (n.r. colegele care o amenințau și își băteau joc de ea) sunt mereu în căutarea unei victime și sunt cele mai rele fete din școală.”

În 2013, un băiat de 15 ani, Jadin Bell, s-a sinucis din cauză că fusese victima bullying-ului. Mai exact, colegii săi îi făcuseră viața un calvar pentru că era homosexual.

Acesta a fost punctul de pornire al unei campanii masive care atrăgea atenția asupra acestui fenomen, deosebit de periculos la vârste fragede.

what_is_bullying

http://parents.kernhigh.org/khsd-anti-bullying/bullying-definition/

 

Din fericire, în România nu s-a ajuns încă la astfel de cazuri tragice. Totuși, statisticile realizate în urma apelurilor făcute la Telefonul Copilului 116 111 trag un semnal de alarmă. Numărul de cazuri semnalate de băieți a crescut de peste 20 de ori, adică, de la 25 de cazuri în 2014 la 534 de cazuri în 2015.

Referitor la consilierea psihologică, 2.713 astfel de cazuri au fost inregistrate la Telefonul Copilului 116 111 în anul 2015, dublu față de anul anterior. Jumătate dintre cazurile care au necesitat consiliere psihologică (50,87%) au fost sesizate de adolescenți și s-au referit la situații de bullying, probleme specifice adolescenței: probleme sentimentale, criză de identitate, manifestarea sentimentelor de excludere și dificultate în relaționare. În anul 2014, pentru aceleași situații înregistrate, procentajul a fost de doar 17,56%.

http://www.livescience.com/13960-avoid-raising-bully.html

http://www.livescience.com/13960-avoid-raising-bully.html

În urma campaniei demarate de Carton Network, http://clubulprieteniei.cartoonnetwork.ro/, campanie căreia ne-am alăturat și noi, câțiva cititori ne-au povestit din experiențele lor personale:

“Am avut ochelari toată viața. Așa că peste tot unde mergeam eram “aragaz cu patru ochi”, “ochelaristul”, “chiorul”, “tocilarul”. Le-am auzit pe toate. Le-am suportat pe toate. Bine, tocilar cred că și eram un pic. Și un pic chior, dar tot mă durea să o aud. Iar al treilea mare defect al meu, nu neapărat în ordinea asta, era că eram timid. Cumplit de timid. Prin urmare eram ciuca bătăilor.

Când diriga ne-a prezentat noul coleg, unul cu un cap mai înalt decât noi toți și masiv, de eram convins că face rugby, am știut că primul cu care va șterge podeaua voi fi eu. Când am aflat și că e noul meu coleg de bancă am crezut că leșin direct. Nu știam atunci că el va fi de fapt îngerul meu păzitor. Si cel mai bun prieten.”

 

“Și eu am fost grasă grasă și nici acum nu sunt prea bine dar cumva am îmbrățișat faptul că așa sunt eu. Ah, mai eram și foarte înaltă … mă mai făceau unii alții girafă, dromader, dar mă bazam mult pe faptul că tata zicea ca sunt frumoasă și deșteaptă.”

 

“Când eram în clasele 1-4 ne-a venit un băiețel de la țară în clasă. N.B. – Nu eram la Sorbona, eram în Vaslui, deci acest “de la țară” însemna 5 kilometri mai la vale probabil. De unde asemenea răutăcisme în mințile noastre nu știu – cert e că țin minte cum profa de română, iritată de o gafă a copilului (care îi adusese plocon un serviciu de tacâmuri, bietul), ne-a pus să râdem de el.
“Tu crezi că eu sunt ca mă-ta, să stau la cratiță? Ca la țară? Ia râdeți, copii, de el!”
Și am râs. Am râs toți, că așa zicea doamna. Am râs ca niște proști mici și răi ce eram. Iar lui Laurențiu îi curgeau în tăcere lacrimile pe obraz.
Sunt indulgentă cu mine și puține-s lucrurile pe care nu mi le pot ierta, dar lacrimile lui Laurențiu sunt unul dintre ele.
Și asta e bullying. În caz că vă întrebați încă ce e cu fenomenul ăsta că noi nu avem cheerleaders și alte americanisme – uite, asta e bullying. Să nenorocesti viața cuiva, din pură răutate. Să faci o glumă din el. O gluma publică, repetată. Să instigi și să corupi și pe alții să facă la fel.”

 

 sursa foto:http://blogs.dunyanews.tv/12581/bullying-affects-hurts/

 

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza