Sărăţelele. Favoritele mele. Bunica îmi făcea şi rădeam o tavă întreagă în 10 minute. Pe ascuns, să nu mă vadă frati-miu.
E simplu, simplu. Şi dau şi bine la public.
Avantajul lor e că ingredientele pentru ele sunt de găsit aproape oricând, în orice casă.
Amesteci făina (la 2 tăvi, cam 400 de grame) cu nişte brânză rasă, un pachet de brânză de vaci (dar merge şi fără) câteva cubuleţe de unt, puţină sare şi un cubuleţ de drojdie (dar merge şi fără).
Dai drumul la radio, ca să ai ritm, şi faci o cocă. O dai deoparte şi suni o prietenă.
Cât bârfeşti cu ea, taman bine, se aşează şi creşte.
Apoi întinzi coca cu sucitorul (dacă nu ştii ce-i ăla, mai bine ai renunţa din start) o tai în bucăţele, le ungi cu ou, presari caşcaval ras, mac sau chimen şi le dai la cuptor.
Dacă vei apuca să guşti măcar 2-3, poţi să te consideri norocoasă.
Nu sunt comentarii