Bârfe in the city, Keep it simple...

Noi cu reformele. Ei cu copiii.

Şi uite cum mă dezmeticeam eu (cu greu) într-o dimineaţă, în timp ce beam cafeaua şi butonam telefonul, aşteptând ca fiul să se îndure să-şi termine cerealele, când… dau de o ştire pe Facebook. Una despre cum se face şcoala afară. De fapt, despre cum se face şcoală. Punct. Şi parol că era să-mi cadă ceaşca pe podea şi moralul undeva mult, mult mai jos.
“Microsoft aduce Minecraft în şcoli.”
Citesc din nou titlul. Şi primul rând. Zicea aşa: “Microsoft a văzut potenţialul jocului ca o metodă de învăţare.”
Pe scurt, profesorii sunt invitaţi să folosească jocul în cadrul mai multor ore de curs. În clasă. Copilul poate să înveţe, de exemplu, cum se face fierul, la ora de chimie. Sau cum este constuit ochiul uman, la anatomie. Dar nu dintr-un manual prăfuit scris în limbaj de lemn ci… jucând Minecraft.
Noua versiune de Minecraft pentru şcoli va fi lansată vara asta.
Brusc am simţit cum mă apucă din nou nervii. Şi am mai privit odată, cu mânie, ghiozdanul de 7 kile pe care în fiecare dimineaţă îl cărăm cu rândul în spate, pentru că în şcolile noastre nu există dulapuri în care elevii să-şi lase cărţile după cursuri. Şi l-am mai îngreunat o ţâră, cu sticla de apă plată de acasă, căci şcoala românească n-are bani iar administraţia românească n-are chef. Şi am mai ţipat odată la copil să şi mişte fundul căci întârzie la şcoală şi ia absenţă şi a mai ţipat şi el o dată la mine, ca în fiecare dimineaţă, “Urăsc şcoala şi pe cine a inventat-o”…
Şi mi-am amintit seara de dinainte când ăla mic, negru şi cu coarne m-a pus, pesemne, să-l altoiesc pe fi-miu cu pedeapsa cititului. Din lunga listă de suplimentare, ştiute şi de mine şi de mama şi de mama mamei mele, am ignorat parşiv “Sergentul” şi alte lecturi care mă plictiseau chiar şi pe mine, darămite pe copilul generaţiei XBox. Am deschis cu speranţă “Bubico”. Şi explică-i apoi fiului de ce nea Caragiale scrie “sînt” cu “î” şi el nu are voie. Şi dacă e limba veche, el de ce tre’ s-o mai citească. Şi, dacă tot trebuie să citească, de ce nu poate alege, de exemplu, “Harry Potter”…
În acest amalgam de amintiri, sentimente, frustrări şi previziuni nefaste, am deschis şi youtube-ul aferent ştirii cu Minecraft. Ghiciţi ce: m-am enervat şi mai tare.
Ia uite ce spun profesorii de acolo. Ia uite la ce sunt ei atenţi. Ia uite care este prioritatea lor…
“Trebuie să descoperim ce îi face pe copii să-şi Dorească să înveţe.”
“Să le vezi ochii mari şi chipurile fericite în timp ce învaţă e o experienţă pe care, ca profesor, trebuie să ţi-o oferi.”
Mărturisesc că încă încerc să găsesc cuvinte potrivite după asta. Dar nu pot.

Sursa foto: www.theverge.com

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza