Bârfe in the city, Keep it simple...

Despre concursurile şcolare. Cu mânie…

Textul care urmează a fost scris anul trecut, fix pe vremea asta. Nu l-am refăcut pentru că îmi place așa, plin de draci. Şi nu, concursul nu a dispărut între timp, în ciuda faptului că atunci a fost cu scandal. Se ţine în continuare, după cum stă scris pe site-ul oficial. Pentru fi-miu am zis Pas. De banii ăia prefer să beau acum o cafea.

Aţi auzit vreodată de fundaţia Kogaion 115? Eu mărturisesc cu ruşine (şi regret, acum) că nu. Dar din ce înţeleg, în timp ce butonez furibund net-ul în căutarea unui vinovat pe care să-l linşez măcar online, ei ar fi cei care organizează Concursul Naţional Euclid. Pentru cei care nu ştiu, ăsta e un fel de olimpiadă pentru clasele 1-4. Diferenţa e că pentru ăsta PLĂTIM. Noi, părinţii.
Din clasa 1 şi până acum m-am enervat de fiecare dată. Ora e infernală, evident într-o dimineaţă de weekend. Locaţiile se schimbă, în schimb organizarea nu. E la fel de proastă de fiecare dată. O să întrebaţi de ce am mers în continuare. Simplu. O cere copilul care nu vrea să fie mai fraier decât colegii lui şi căruia i se spune din pruncie că, nu-i așa, e bine să meargă la orice fel de concursuri, ca să fie printre cei mai buni.
Cum a fost azi:
Ne-am trezit la 6 jumătate, cum spuneam- în sfânta zi de weekend.
Am pornit la 7 spre Politehnica.
Am ajuns în timp util. Asta dacă nu am fi stat la coadă să plătim ca să intrăm cu maşina în campus. 5 lei, după cum fuseserăm deja informaţi în şcoală. La poartă am aflat însă că… nu se poate. Nici cu bani, nici fără, nici cu zâmbete, nici cu înjurături. Că, dintr-o regretabilă eroare,  azi Euclidul se suprapune cu un cross studenţesc. Şi am fost sfătuiţi să căutăm un loc de parcare undeva… Şi să revenim cuminţi pe jos.
Afară frig, părinţi nervoşi, copiii deja obosiţi şi înfriguraţi, târâţi sau luaţi pe sus să nu întârzie. De la barieră până la clădirea Rectoratului, zic eu, cam un kilometru.

10409373_1037210069627733_5074960002261313510_n
Ajungem în cele din urmă în clădire. Ne întâmpină tabloul disperării. Mame, taţi, copii, profesori, fix precum vitele căutând fiecare sala în care trebuie să ajungă. O singură listă minusculă pe o uşă. Omor în faţa ei. Părinţii înjură, copiii privesc şi învaţă cuvinte noi. Două etaje, zeci de săli şi amfiteatre.
Din câte ştiu, doar la Politehnică sunt azi peste 700 de concurenţi.
Intru în sală. Mă duc direct la una dintre profesoare. Politicos, mă rog, pe cât mai sunt în stare, o rog să-mi dea un contact al organizatorilor. Îmi răspunde scurt: “Vă dau. Dar să ştiţi că e şi vina părinţilor care sunt tot timpul nemulţumiţi. Ei au tot comentat la fiecare locaţie că una, că alta… Acu’ iar nu e ok. Suntem prea cârcotaşi, doamnă…”
Domnilor-cum-vă-cheamă-pe-dumneavoastră care organizaţi de ani de zile concursul, o să fiu concisă. E ca la curve. Eu dau banul, voi prestaţi. Vă daţi silinţa să mă satisfaceți că de aia vă plătesc. Nu reuşiţi, faceţi, domnilor, altceva. Plecaţi acasă. Sunt sigură că pe piaţă există şi curve cinstite care iau banu’ da măcar nu ne pun să venim tot noi cu prezervativul de acasă.

Şi acum, un mic update. Evident că nu am fost singura nemulţumită. Şi, la momentul respectiv, reamintesc, acum un an, a ieşit cu scandal şi ştiri la tv. Exista dealtfel chiar şi un ordin de ministru mai vechi care interzicea orice concurs cu plată în şcoli. Şi totuşi, Euclidul s-a ţinut şi nu doar în centrele-că sunt mai multe- din Bucureşti ci şi în ţară. Şi se ţine şi anul acesta, dacă ar fi să dau crezare site-ului lor. Sper doar că nu în şcoli. Că tot avem un ministru nou. Plătit tot din banii noştri.

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza