How they beat us, Hurry no Worry, Keep it simple...

Despre cercul vicios al violenţei şi cum poate fi el rupt

Anca Alexandrescu ne a povestit ce se poate ascunde de fapt în spatele unui copil aparent violent. Şi cât de simplu e de fapt să mergi dincolo de aparenţe

 

“Sunt mama de gemeni. De fiecare data cand spun asta, toata lumea reactioneaza la fel: wow!
Da, chiar wow! Si firesc urmeaza intrebarea: si nu e greu? Eu spun ca nu! Pot sa spun si azi,
cand Maria si Radu se apropie de 7 ani. Mi-am dorit acesti copii mai mult decat
orice pe lume. Au venit tarziu, cand ma apropiam de 37 de ani si cand nu mai speram
foarte tare sa se intample. Cum as putea sa ma gandesc macar sa fiu violenta cu ei, cand mi i-am
dorit atat de mult si mi-am imaginat fiecare clipa petrecuta cu ei. Intotdeauna am spus ca violenta genereaza violenta.  Sub orice forma se manifesta ea: bataie, urlete sau agresivitate verbala. Am
aplicat aceasta teorie cu Maria si Radu. Si a functionat. Am doi copii care tresar daca cineva
vorbeste in casa pe un ton mai ridicat pentru ca asa s-au obisnuit.  Sa discutam cu calm si
rabdare orice problema. Cand dialogul nu functioneaza (extrem de rar), nu mai vorbim. De
fiecare data ne impacam imbratisandu-ne cu multa iubire si declaratii. Nu mi pot imagina o
alta relatie cu minunile mele. Am doi copii relaxati, sociabili, fericiti si cred ca acest lucru se
datoreaza in primul rand relatiei dintre noi si a modului in care comunicam. Poate am noroc si
am doi copii speciali insa cred cu tarie ca nu exista copii rai si copii buni, ci doar copii care
sunt buni sau rai in functie de cum sunt tratati.

anca2 anca1

Am sa va spun o poveste scurta. Ne-am
mutat acum un an, intr-un cartier din Pipera, unde avem vecini minunati si multi copii. In
prima luna Maria a venit acasa plangand ca un baietel mai mare i-a stricat bicicleta. Primul
impuls a fost sa ma duc la mama “paratului”.
Cand am ajuns in fata portii mama a iesit si m-a intrebat: ce a facut? I-am povestit. Doamna a
izbucnit in plans si mi-a spus: este un baiat bun insa toti copiii il alearga si arunca cu pietre in el
si atunci el se comporta in consecinta. M-am simtit vinovata pentru ca nu m-am gandit ca ar
putea fi asa si din acel moment l-am invitat pe baietel la noi acasa sa se joace cu copiii mei. Asa
am constatat ca era un copil bun, foarte frumos educat si cu mult bun simt. Au fost parinti din
cartier care m-au apostrofat pentru ca il primesc in casa, insa le-am explicat ca trebuie sa-I dam o sansa. Si mai tarziu mi-au dat dreptate! Astazi, baietelul se joaca impreuna cu toti copiii din
cartier si este si unul din cei mai buni prieteni ai fiului meu.  Un pusti deosebit care asta vara mi-a
adus si o floare din gradina lui…Un copil bun!
Imi doresc pentru copiii mei  sa traiasca intr-o lume mai buna, mai echilibrata si mai
putin incrancenata si din acest motiv ma aflu printre cei #37la suta si sper ca povestile
noastre sa contribuie la cresterea acestui procent.”

anca3

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza