Bârfe in the city, Keep it simple...

De ce mi-am retras copilul de la ora de religie

Vine fi-miu supărat nevoie mare de la şcoală. Supărat nevoie-mare, adicătelea nu vorbea cu mine. Îl întreb, sfioasă:
– Ce s-a întâmplat, iubitule?
El pufneşte. Cu obidă.
– M-ai minţit.
– Eeeu? Cu ce te-am minţit eu pe tine?
– Mai ţii minte când mi-ai spus că Fulger este acum în ceruri şi are grijă de noi? Şi că dacă îi vorbesc, mă aude? Nu este adevărat!
Fulger, ca să înţelegeţi, era câinele nostru. A murit otrăvit în vară iar fi-miu, evident, a fost devastat.
– Iubitule, nu te-am minţit deloc. Aşa este.
– Ba nu e aşa. Ne-a spus doamna de religie, şi doar nu crezi că ştii mai bine decât ea.
– Da’ ce v-a spus mai exact doamna de religie?
– Că animalele nu au suflet. Doar oamenii merg în rai. Câinii mor pur şi simplu. Aşa că tu m-ai minţit.
… Tot cu sufletul i-am zis şi eu de bine idioatei. Dar în gând. Copilului i-am spus că religia nu e ca matematica. E interpretabilă. Şi că să-i spună doamnei din partea mea cu prima ocazie că greşeşte. La câteva zile distanţă însă…
Seara, la culcare. Nu apuc să mă sui în pat.
– Mami, hai să spunem rugăciunea.
– Sigur, iubire. Da’ ce te-a apucat de te grăbeşti așa?
– Nu vreau să se supere Doamne-Doamne pe mine şi să mor.
– Cum adică să mori?
– Adică să se supere aşa tare încât să mă pedepsească şi să mă omoare.
– Iubire, ai înebunit? Dumnezeu e bun. Nici gând să te omoare. Ce-ţi veni?
– Păi tu nu ai auzit ce i s-a întâmplat unei femei, mama unei fete, Monica Columbeanu?
– Ce?!
– Ne-a povestit doamna de religie, la oră. Femeia aia a intrat într-o biserică în care nu aveau voie să intre femeile. Şi Dumnezeu s-a supărat pe ea şi a omorât-o. I-a dat cu bolovanul în cap. Şi e pe bune, să ştii. Chiar s-a întâmplat aşa. Ne-a spus doamna.
Nu mai ştiu cum m-am scos… Da’ cred că de data asta mi-a scăpat şi un cuvânt urât. Relax, unul, nu mai multe. Că doar n-o s-o contrazicem pe doamna de religie…
Secvenţa 3. “Mami, noi am avut în familie oameni bolnavi de cancer?” “Da, iubire.” “Şi ce s-a întâmplat cu ei?” “Au murit. Cancerul e o boală naşpa de care nu prea scapi.” “Da’ ei nu credeau în Dumnezeu?” “Ba da, iubire. Credeau şi ei.” “Păi şi atunci de ce au murit? Că doamna de religie ne-a spus că dacă ai cancer şi te rogi mult la Dumnezeu, sigur scapi. Înseamnă că nu s-au rugat în fiecare seară, nu?”

Se întâmpla acum un an. Departe de ochii copilului, evident că am făcut valuri. Profesoara a plecat acasă. Iar fiului i-am cumpărat o carte şi am încercat să stau de vorbă cu el. Anul ăsta are altă doamnă de religie. Doar că între timp a citit Legendele Olimpului. Şi deocamdată mi-a zis că i se pare mai veridică treaba asta cu mai mulţi zei…

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza