Dacă Theodora a scris aici despre lucrurile de încercat până la 40 de ani, eu, în schimb, n-am ajuns încă la 40 dar aş vrea din tot sufletul să mă dezbar de unele chestii până atunci.
Iată care sunt ele:
- Să scap de un prost obicei: încă mai îmi pasă de ce spun alţii. La 20 de ani ai timp suficient pentru asta dar deja la 35 parcă nu-ţi mai ajunge o zi întreagă să te gândeşti şi la părerea altora despre tine. Plus că, la vârsta asta deja nu te mai schimbi. Pe principiul „Cui de mine nu-i place alta mama nu mai face.”
- Să scap de blugii şi tricourile lălâi. Deşi îmi propun în fiecare zi să mă împachetez cu mai multă grijă, la 6 dimineaţa tentaţia este mult prea mare să arunci ce-ţi vine pe tine. Avantajul e că încă îmi vin bine. Dezavantajul e că nu te ia nimeni în serios îmbrăcat astfel.
- Să-mi găsesc un stil. Cred că sunt un fel de Cenuşăreasa care aşteaptă ca la miezul nopţii să-i apară o zână (stilistă) şi s-o reinventeze. Şi da, Theodora Massini are dreptate. Blondul nu e o idee rea.
- Să fac ce am chef şi când am chef. Dacă până acum a fost cam aşa: du-te la şcoală, trebuie să înveţi, du-te la facultate, trebuie să înveţi, du-te la muncă, trebuie să munceşti, fă un copil, trebuie să-l creşti, de acum încolo aş vea să fie şi altfel: ieşi în oraş, tebuie să te distrezi, întâlneşte-te cu prietenii, trebuie să bei, dormi până la prânz, trebuie să nu te trezeşti până la 12.
- Aş vrea să spun mai des ce gândesc. Cum bine zicea Meryll Streep (parcă), mi-aş dori să spun mai des oamenilor to fuck off. Elegant, desigur.
- Aş vrea să am o zi pe săptămână numai pentru mine. Să mă masez, coafez, împachetez, alerg sau orice altceva mi-ar trece prin cap. Pe scurt, o pitzi day.
- Să dorm mai mult şi să termine fi-miu o dată cu învăţatul de dimineaţă. La vârsta asta, cearcănele nu mai pot fi mascate decât cu un fond de ten foarte bun (şi, deci, foarte scump).
- Să mă mai dau de o sută de ori cu paraşuta, să zbor cu balonul în Cappadocia şi să fumez şi eu ceva la Amsterdam.
- Să termin o dată cu mobilatul casei. Mi se pare că de când mă ştiu numai cu asta mă ocup.
- 10. Să-mi permit să-mi dau demisia într-o bună zi, fără să-mi pese de consecinţe şi în aceeaşi zi s-o şi tulesc la mare, unde să rămân vreo săptămână, aşa.
Nu sunt comentarii