How they beat us

Zâmbete şi dureri de maxilar…

De dimineaţă, cu ochii cârpiţi.
– Hai, Christi, mai repede. Treci să te speli pe dinţi.
– Mai încolo….
– Hai acum, că tre’ să îţi pregătesc şi hainele, să-ţi pun cerealele… (Să-mi fac şi eu cafeaua, pe care oricum nu apuc s-o beau decât în maşină…)
– Nu. După ce se termină desenul.
Aş ţipa. Dar zâmbesc.

Cafeaua dă în foc. Laptele din castronul cu cereale a umplut masa. Baia e ocupată. Trântesc farfuria în chiuvetă.
– Mami, eşti supărată?
Aş răspunde… Dar zâmbesc.

În maşină, pun muzică. Primul post de radio. Chilian.
– Mami, vreau altceva…
– Da’ de ce? Că-ţi plăcea “Zece”…
– Îmi place. Da’ acu’ am chef de altceva…
Schimb şi muzica.
– Mami, te-ai supărat?
– Nu, iubire…
Şi zâmbesc.

În faţa şcolii, toate locurile-meschine-de parcare sunt ocupate. Găsesc unul dar blochez o tanti care tocmai se pregătea să iasă.
– Alo! Domnişoară! Păi ce faci?
– Ce să fac? Îmi las copilul.
– Nu vezi că vreau să ies?
– Şi nu puteţi aştepta două minute, să mă aşez cumva?
Etc. Şi zâmbesc, că doar n-o să înjur de faţă cu copilul.

La serviciu. Eu la birou. În spatele meu cineva vorbeşte de rău o persoană dragă mie. Mă enervez. Transpir. Mă înroşesc. Tac şi ghici ce- zâmbesc.

Afară, la ţigară, o colegă.
– Auzi, da’ ce eşti aşa de ciufută, dragă? Că tu erai zâmbitoare tot timpul…
Zâmbesc, că doar n-o s-o deprim pe fată.

Ora de culcare.
– Mamiii… eu cu cine dorm azi?
– Singur, că eşti băiat mare… (şi poate vreau şi eu să fac sex, na!)
– Nuuuu… Nu vreaaaauuuu… Te roooog…. Măcar azi! Vreau să dorm cu voooi! Please, please, please…
Zâmbesc, că e drăguţ, în felul lui. Şi oricum, nu am chef de miorlăieli…

Vă mărturisesc: aproape în fiecare zi mă doare maxilarul de atâtea zâmbete.

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza