How they beat us

Şi dacă… (Jurnal de mamă isterică, fiul în tabără)

Dacă am emoţii? Nooo… păi de ce să am… eu sunt o mamă modernă, el e mare, era şi cazul să plece, toate cărţile de parenting ne învaţă că e firesc şi cum să trecem prin asta… Mbine… fie, am un pic… Că e prima tabără. Da’ trece. În plus, sunt liberă să fac ce vreau o săptămână… WTF? Pe bune? Sunt îngrozită. Na, am spus-o.

Şi dacă nu stă cu şapca pe cap şi face insolaţie? Şi dacă mâncarea nu e bună şi face indigestie? Şi dacă i se dezleagă şireturile, alunecă pe beton şi se loveşte în timpul meciurilor? (Cine dracu a fost boul care s-a gândit să pună copiii să joace pe beton?) Şi dacă traspiră şi răceşte? (Bine că i-am pus un prosop în bagaj)

Şi mai e şi obosit. N-a dormit toată noaptea. Bine, nu de griji ci de nerăbdare, da’ ce ştie el? Sigur, de dimineaţă sărea într-un picior că pleacă şi că de abia aşteaptă să ajungă să joace primul meci, şi că e primul lui campionat şi că e tare… Păi da, inconştient ca orice copil…

… Şi dacă se face brusc frig (de ce naiba n-am intrat şi eu pe Accuweather?) şi nu are cu ce să se îmbrace?

Iniţial, l-am pus să-şi facă bagajul. Şi listă.

lista

Pe urmă însă, m-am gândit mai bine.

… Şi dacă îşi pune şosetele galbene la tricoul roşu şi se face de râs?

Aşa că am desfăcut bagajul şi l-am făcut din nou, pe zile. 7 combinaţii de chilot, şosete, tricou asortate. Şosetele învelite în tricou, să nu se rătăcească.

asortate

După discuţia de o oră, plină de “Ai grijă să… ” şi “Ai grijă să nu…”, eu eram extenuată. El părea plictisit. Copiii ăştia…

Până acum am doar două motive de relaxare. Mi-a arătat cum să-mi pun Viber pe telefon (parcă aşa se cheamă) aşa că o să încerc apeluri video. Şi doi, cum spuneam, am o săptămână de distracţie în faţă.

Am început-o deja. După ce l-am lăsat la autocar, am fugit. Acasă. Că în mall era plin…

… Şi dacă mă sună şi nu-l aud?

Hai baftă la meciuri, băieţi! Să-i faceţi praf! Eu sunt deja…

pa

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

2 Comentarii

  • Tony 6 iulie 2015 at 10:52 AM

    Mama e persoana aceea care e cea mai importanta in viata noastra. Cea care ne da viata, care ne creste, care are cea mai mare grija de noi, persoana care din iubire pentru noi ar fi in stare sa-si dea si viata. Multi dintre noi nu o pretuim cand o avem langa noi. La varsta adolescentei, tuturor ni se pare ca mama, cateodata, e prea cicalitoare, prea grijulie si ca se comporta cu noi de parca suntem inca copii mici, dar face asta pentru binele nostru. Nu ar suporta ca noi sa patim ceva. Stiu si mamele cum e sa fii adolescent si ca tentatile sunt foarte mari. De aceea isi fac ele griji pentru noi. Este langa tine tot timpu si iti ofera tot sprijinul ei. E acolo cand ai nevoie, cand plangi, cand razi, cand esti fericit, cand esti bolnav, cand ai probleme. Si nu te judeca cum fac altii. E cea mai buna prietena. Iti da sfaturi fara sa le ceri, iti spune ce-i bine si ce-i rau. Te invata sa fii un om bun.Mama este singura persoana fara care nu as mai putea trai.Inima de mama e singurul loc din lume unde va puteti refugia, chiar cand parul va e carunt. Ferice de aceia carora le mai traieste mama. (Ad. Stifter)

  • Comenteaza