„- Ce te-a apucat, iubire? De ce îmi faci poze?
– Mi se pare că azi eşti… aşa… ca de poveste…
(Pauză. Surpriză. Mama suspină. Se fâstâceşte. Roşeşte.)
– Wow… Iubire… Ce lucru frumos ai spus… Cum aşa, de poveste?
– Ăăă… cum se numea… A, da. Ca „Motanul încălţat”…”
Nu sunt comentarii