Pe drum, m-a bâzâit constant, ca un disc zgâriat: „Mergem în Centrul Vechi, mâncăm un gyros, bem un suc d-ăla bun, ne mai plimbăm p-acolo, îmi cumpăr nişte bancnote…Aaa, şi vreau şi o îngheţată, da’ întâi mergem la bancnote, doar mă uit, dup-aia mâncăm gyros…”
Deja nu mai aud nimic. Doar fac calcule în gând: „Gyros – 14 lei şi cu suc 5, ori doi, 40 de lei, bancnote minim 30 de lei şi îngheţata, gata milionul ori 3 luni de vacanţă…” Mă încearcă, pe rând, sentimente amestecate: tristeţe, depresie, frica de sărăcie, ameţeală, foame, sete, iar tristeţe.
Afară e cald. Vreo 37 de grade.
Şi n-am chef nici de gyros, nici de nimic.
Noroc că acolo unde cumpărăm bancnotele e răcoare. Intrăm şi Matei mă trage de mână: „Mamaa, eu de fapt nu voiam bancnote, voiam să-ţi iau nişte cercei. De care vrei?” şi extrage pe furiş o hârtie de 50 de lei din buzunarul pantalonilor.
Inima mi-a coborât rapid în picioare, ca un lift defect.
Evident că, dup-aia, am făcut tot ce-a vrut el.
Nu sunt comentarii