How they beat us

Când copiii se roagă… (Guest post by Cristina Severin)

nichita

Când era mai mititel, cam pe când avea vreo cinci ani, fiul meu, Nichita, mi-a spus cu cea mai senină figură că abia aşteaptă să fie condamnat şi că o să se şi roage pentru asta. Am simţit atunci cum e să ţi se înmoaie picioarele literalmente,  noroc că era o canapea prin preajmă, că altfel mă trânteam direct pe jos. L-am întrebat cât am putut eu de calmă ce vrea să spună. M-a întrebat cu uimire: „Cum, nu ştii ce e condamnat?” I-am zis că da, dar să-mi mai explice el o dată. Zice: “Diana (sora lui) e prietenă cu Lucian. Dacă Diana se mărită cu Lucian, el nu e condamnatul meu? Iar eu nu sunt condamnatul lui?”, a zis el privindu-mă pătrunzător, de parcă asta era la mintea cocoşului, cum de nu ştiam atâta lucru?! Acum, când  are 11 ani, Nichi e foarte fericit că i se îndeplineşte chiar de ziua lui dorinţa de a-l avea cumnat pe Lucian. Iar eu sunt şi mai fericită că acolo sus este Cineva care înţelege, dincolo de cuvinte, ce îşi doresc cu adevărat copiii când se roagă.

nichi 2

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza