Goin' out...

Milano, orașul modei și al țepelor

Când o pățești în România, ca Bianca (https://mothersandthecity.ro/barfe-in-the-city/complex-de-lux-friendly-si-nu-prea/), parcă nu te ia chiar foarte tare prin surprindere.

Totuși, ca să vedeți că surprize neplăcute puteți avea și când plecați în concediu prin alte locuri ale lumii, vreau să vă povestesc ce vacanță oribilă am avut la Milano.

Înainte să plecăm, cu vreo două luni, am intrat pe Booking și am căutat un hotel în Milano. Trebuia să fie nici prea-prea, nici foarte-foarte, pentru că nu stăteam decât două nopți, să coste nici prea mult, nici prea puțin și să arate decent. Am găsit ce căutam, pozele erau chiar promițătoare, avea și o curte drăguță, așa că am făcut o rezervare cu plata la fața locului.

mg mg2 mg3

Peste vreo săptămână, mă duc la Lidl să fac niște cumpărături și când ajung la casă și dau să plătesc, cardul gol!!

Ajung acasă, intru pe homebank și constat că hotelul cu pricina din Milano îmi trăsese de pe card toți banii aferenți cazării, deși nu aveau voie să facă asta! Sun la Booking, le explic situația, domnișoara care mi-a răspuns m-a asigurat că va vorbi la hotel și mă va suna înapoi. Mai erau două săptămâni până la plecare.

Trece o zi, două, trei, mă sună fata de la Booking, îmi spune că a fost o regretabilă eroare din partea hotelului și că îmi vor returna banii.

Mai trec o zi, două, nici urmă de bani. Sun iar la Booking, ei sună iar la hotel și nimic. Până la urmă, văzând că mai erau câteva zile și plecam, i-am spus s-o lase așa, că oricum trebuia să achităm hotelul la sosire.

Ajungem noi la Milano și începem să căutăm hotelul. Era într-o zonă considerată bună a orașului, dar cumva arăta cam ca pe la Gara de Nord. Îl găsim cu chiu cu vai și intrăm. Era să ne cadă gențile din mână. Încă de la intrare ne-a izbit un damf de mucegai și de stătut.

La recepție, doi domni, pakistanezi sau indieni ceva, ne-au întâmpinat zâmbitori și afabili, poate cam prea afabili.

Hello, hello, welcome dar ia stați puțin, zic eu, lovită de o neagră presimțire, că am nevoie  la baie. Urc pe niște scări întunecate și sordide și ajung la baie.

baie

Asta așa arăta în poză. De fapt, gresia, odinioară bej, în realitate gri, stătea să cadă de pe pereți. Obiectele sanitare erau pline de jeg și văzuseră și vremuri mai bune. Pe jos zăcea draperia aia roșie de la geam,  care era îmbibată cu apă și trăsnea de la o poștă a câine murat în ploaie.

N-am atins nici măcar cu un deget nimic din ce era acolo. Pe hol, din camere se auzeau troncăneli și tot felul de zgomote ciudate. Ușile păreau că pot fi doborâte cu un ghiont ceva mai hotărât.

Am coborât valvârtej și i-am urlat aproape soțului: “Hai să plecăm! Acum!”

El, săracu’, nu înțelegea ce și cum, dar i-am scrâșnit printre dinți un “Las’ că-ți explic eu!” disperat.

Pakistanezul începuse să se agite intuind că treaba e groasă. Celălalt se făcuse nevăzut.  Așa că își trage un zâmbet forțat pe față și zice: “Dar nu vreți să serviți o cafea, un suc pentru copil?” Copilul, care tocmai atunci și-a amintit dintrodată că știe engleză, a înțeles ce-a zis dubiosul și a început să tragă de noi.

“Daaa, mamaaaa, da, vreau un suc, că e caaaaald și mi-e seteee!!” I-am aruncat o privire ucigătoare dar el s-a făcut că nu vede.

Pakistanezul, fericit că poate ne mai aburește un pic, ne-a dus în curtea care arăta foarte drăguț pe Booking.

curte

Acolo alt șoc. Parcă trecuse uraganul. Niște lemne erau stivuite într-un colț, gresia de pe jos era spartă, nici urmă de florile frumoase din ghivece, palmierii sau măsuțele cochete din poze.

Pakistanezul i-a adus copilului un suc într-un pahar dar, știind ce-mi fusese dat să văd sus, în baie, i l-am returnat și i-am spus că băiatul nu bea decât din sticlă. În timpul ăsta, Matei, în continuare anglofil, protesta că el bea și din pahar și îmi venea să-i trag un șut pe sub masă, doar-doar o tăcea. Noi nu ne-am atins de nimic că mi-era teamă că vom face hepatită doar stând acolo…

La plecare, furioasă foc și pară, îi spun ăluia că vreau banii înapoi. Aaa, complicated, complicated, face el cu un rânjet pe față.

Ba deloc complicated, îi explic eu, că hotelul ăsta e un jeg și voi vindeți pe Booking ceva ce nu există. Brusc, omul se făcea că nu mai știe engleză. Booking call, booking call, repeta el de parcă eram surzi.

Așa că am sunat la Booking, Bookingul ne-a întrebat ce s-a întâmplat, i-am explicat iar fata ne-a asigurat că ne vom recupera banii dar în 2-3 săptămâni.

Foarte frumos, numai că noi nu aveam unde să stăm, nu aveam bani foarte mulți la noi, știind că era totul plătit, erau 1450 de grade afară, bagajele târâș după noi și copilul obosit și bosumflat că el nu mai vrea să mergă prin căldură.

Până la urmă, am mers la cel mai apropiat hotel unde o cameră costa 250 de euro pe noapte! Între timp se făcuse 9 seara așa că am rămas acolo deși toți banii noștri erau vreo 700 de euro!!

Inutil să spun că ne-a fost așa de silă de Milano încât nici nu am vrut să mai vedem nimic și de abia așteptam să plecăm naibii de acolo.

La recepția noului hotel, recepționerul ne-a auzit discutând și a intrat în vorbă cu noi. “Bine că n-ați rămas acolo”, face el mustăcind, “că noaptea ar fi auzit ăsta micu’ niște chestii tari de tot…știți, fetele își mai duc clienții acolo noaptea!!”

OMG, OMG!!

Nici cu recuperarea banilor n-a fost mai ușor. A fost nevoie de nenumărate insistențe și reclamații, a fost nevoie ca cei de la Booking să sune de nshpe mii de ori la hotelul groazei pentru că ăia ba se făceau că pierd numărul meu de cont, ba nu răspundeau, ba  ziceau că mâine-poimâine, chestii aproape românești, ce să vă spun.

Înr-un final, am recuperat banii după aproape două luni!!!

Și să nu credeți că nu ne-am uitat înainte și pe review-uri, pe tripadvisor, etc. Numai că acolo mai mult de jumătate spuneau că  e excelent!!

 

Așa că, beware chiar atunci când plecați în străinătate, că au și ei românii lor!

 

P.S. În caz că ajungeți la Milano, ăsta e hotelul http://www.bebmonteverdigarden.com

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza