Iniţial el m-a rugat să mergem. Că voia să vadă cum e. Eu m-am strâmbat. Pe urmă lui i-a fost lene. Dar mama lui-mama cea cu seara liberă deja aranjată s-a gândit “De ce nu?”… Şi bine a făcut. Căci vă mărturisesc sincer: eu aşa ceva n-am mai văzut.
Nu ştiu care a fost media de vârstă. Undeva pe la 16-17, cred. Da ‘ asta nu înseamnă că n-au fost şi bunici. Şi copii în cărucior. Veneau în grupuri şi în valuri. Mulţi. Foarte mulţi. 100 de mii, spun organizatorii. Publicul ăla pe care orice vedetă l-ar vrea la toate concertele.
Şi a fost molipsitor. Eu una am dansat. Am cântat. Am fluierat. Am aplaudat. La 41, m-am simţit de 20. Sau sub…
Spre seară, l-am sunat:
- Ce faci, iubire?
- Bine. Mă uit la televizor. Tu?
- Uite, la concert. E marfă!
- Mama… Nu te supăra, da’ eşti culmea. Ştii, normal ar fi fost invers. Eu acolo, tu acasă la televizor. Mă rog, eşti ciudată…
… ceea ce-mi doresc şi data viitoare, căci voi merge din nou. Şi vă doresc şi vouă s-o faceţi. E ok. Marfă. Cool. Şi nu, nu cred că există o vârstă la care mergi sau nu mergi la concerte. Că doar şi mamele se distrează, nu-i aşa?
Nu sunt comentarii