Bârfe in the city

Scrisoare către mamele de mame

Da, ştim că ne-aţi crescut cum aţi ştiut voi mai bine. Nu, nu vă reproşăm nimic, tocmai pentru că ştim că aţi făcut tot ce aţi putut. Da, vrem să ne creştem copiii altfel.

Staţi liniştite, nou-născutul nu păţeşte nimic dacă nu-i punem căciulă pe cap când stă în casă. Şi nici dacă îl scoatem afară, la 18 grade, tot fără căciulă.

Nu, nu-i trebuie nici fular pe gură. Au explicat pediatrii de ce, nu că ne-a lovit pe noi simţul estetic.

Nu ne mai explicaţi cum voi aţi făcut eforturi mult mai mari, că nu existau scutece de unică folosinţă şi nici şerveţele umede. Când dormim 2 ore pe noapte nu avem nevoie să auzim de sacrificiile voastre. Da, vă iubim. Da, vă respectăm pentru ce aţi făcut pentru noi. Dar niciun copil nu vrea să ştie că părinţii lui s-au chinuit pentru el şi, mai ales, nu vrea să audă asta când se luptă cu el însuşi, ca să nu aibă impresia că se sacrifică pentru cel mai frumos lucru din viaţa lui.

Dacă nu vă cerem în mod expres asta, nu vă mutaţi cu noi după ce aducem micul moştenitor acasă. Şi nici nu ne împuiaţi capul cu o mie de sfaturi. Răspundeţi punctual când sunteţi întrebate. Nici şapte telefoane pe zi nu reprezintă o idee bună. Numai de trăncăneală nu avem chef când copilul urlă cât îl ţin puterile. Şi nu, nu ne întrebaţi de ce urlă, că s-ar putea să deschideţi cutia Pandorei.

Nu, nu ne răsfăţăm copilul dacă nu îl lăsăm să zbiere singur, în pătuţ. Sau când îl luăm în braţe ori de câte ori cere. Sau dacă îl răsfăţăm, tot noi o să ne luptăm cu asta. Dar să-i spui unei femei să îşi lase pruncul să plângă este ca şi cum v-am spune noi, când tocmai v-aţi tăiat, să lăsaţi sângele să curgă şiroaie, că la un moment dat tot trebuie să se oprească.

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza