Bârfe in the city

Şcoala noastră-i o comoară…

S-au adunat ei oamenii ăştia pricepuţi în educaţie, (sigur, alţii decât cei de până acum, din alte partide, cu alte păreri dar la fel de dornici de afirmare) şi-au dres vocile, şi-au suflecat mânecile, şi-au tras scaunele (de data asta nu unii altora) şi s-au aşezat la o masă să discute. Cum despre ce? Despre problemele din învăţământ. Alea arzătoare.
A, nu, nu despre programa învechită, nu despre şcolile dărăpănate, nu despre profesorii slabi şi prost plătiţi. Nu. În schimb, Mări se vorbiră/Ei se sfătuiră/Muzica nu-i bună…/Să o scoată vrură/Că e inutilă/ N-are loc în grilă.
Şi uite cum m-am enervat brusc. Nu vorbim, de exemplu, despre lista de lecturi obligatorii, încă aceeaşi de pe vremea mea. Cu scrieri minunate dar demult apuse şi, mă scuzaţi, plictisitoare pentru generaţia lui Harry Potter şi a device-urilor.
Nu vorbim de manualele pline de greşeli şi aberaţii, din care copilul învaţă că dacă nu mergi la biserică rişti să fii pedepsit, să cazi şi să-ţi rupi gâtul. Nu vorbim despre orele plictisitoare, informaţiile inutile, limbajul de lemn al cărţilor şi profesorilor deopotrivă. Nu vorbim nici măcar despre ghiozdanele care îi cocoşează pe copiii noştri la propriu şi nimeni nu face nimic să împiedice asta. Nu vorbim nici despre faptul că visăm cu toţii în secret ca ei, copiii noştri, să meargă la studii în alte ţări, oriunde în altă parte şi eventual să rămână acolo. Nu.
Ei, oficialii învăţământului mioritic au alte apăsări. De ritm.
Mă opresc şi zic aşa:
– nu-s multe orele la care fiul meu merge cu plăcere. Şi-l înţeleg. Ei bine, muzica e una dintre ele. Şi n-aş vrea ca cineva să-i răpească asta
– mi se pare mai important să ştie cum sună şi ce e aia o horă decât ce înseamnă Halloween-ul.
– aş vrea să ştie cum sună George Enescu la fel de mult cum vreau să ştie cine a fost Mihai Eminescu.
Sunt aproape sigură că ora de educaţie muzicală va rămâne acolo unde e. Dar simplul fapt că cineva s-a gândit să o scoată, ba mai mult, că a fost plătit din banii mei să vină, după săptămâni de muncă asiduă, cu un asemenea proiect, mă umple de cel mai pur sictir. Din nou. Pentru a câta oară?

(N.R.: La sfârșitul lui 2015, Ministerul Educației, prin Institutul de Știinţe ale Educației, a propus în dezbatere publică 3 variante de programe pentru învățământul gimnazial. Una dintre variante, a doua, propune reducerea numărului de ore de muzică. Toate pot fi consultate aici.)

 

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza