Bârfe in the city

Despre mândria de a ți șiroi sângele pe picioare

Hai ca dupa ce am glorificat celulita, parul de la subrat, grasimea dusa la rang de titlu de glorie, acum avem urmatoarele motive de bucurie:

Kiran Gandhi proudly ran the London Marathon on her period without wearing a tampon, to encourage women to not be embarrassed about their periods!

 

Acuma, întrebările mele sunt următoarele. Feminism sau nefeminism, care e oare mândria de a alerga fără tampon, cu sângele șironid pe picioare? Ce arăți cu asta? Ce demonstrezi? Care e scopul? Cui îi folosește asta?  Sigur, există încă (chiar și dintre femeile care sunt foarte active în online) diverse persoane care se întreabă dacă e ok să intri în biserică, dacă -ți citește sau nu popa când ești la ciclu, dar altfel, în mediul urban cel puțin, treaba e privită ca firească, nu ca rușinea rușinilor. E, și atunci, de ce e drăguț să împroșcăm cu sânge în autobuz? Dacă te lovești la genunchi și îți curge sânge, îl lași așa șiroaie? Nu mai zic că vin muștele, că e lipicios și neplăcut, să trecem peste detalii. Dar de ce. Care e scopul. Că până și PMS-ul e recunoscut și acceptat ca atare de bărbați, care știu că e ok să se ferească din calea furtunii.

Aștept nivelul următor de deschidere, open minding, feminism și acceptarea propriului corp ca atare. Sper ca la următoarele maratoane să se alerge cu diaree, că până la urmă e tot din corpul tău, nu e o rușine, e ceva firesc, să ne asumăm și asta. Și, bineînțeles, am putea să facem ceva și cu voma, că și ea e tot de acolo. Absolut, vor apărea reacții care vor spune că nu putem compara mere cu pere, dar de ce să nu putem? Că înțeleg că e ok să ne asumăm cine suntem și ce suntem și ce facem și ce producem. Respectiv, printre altele, uneori și vomă. E a noastră.

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza