Bârfe in the city, Goin' out...

Cafea cu parfum de matematică

Ştiu că nu e frumos să tragi cu urechea. Dar nu sunt eu de vină. La cafeneaua asta, mesele sunt al naibii de aproape. Şi dimineaţa, la ora 8, nu e ca şi cum s-ar înghesui lumea la cafenea. Deci, e dimineaţă, localul e gol şi mesele aproape. Acum, na, spuneţi şi voi, e cineva de vină?

Asta, unu la mână. Al doilea la mână, sunt superficială. Pentru asta n-am o scuză.

Şi acum, că aveţi contextul, lucrurile se petrec cam aşa. Eu şi cu Theodora ducem copiii luni la şcoală şi, ca să începem săptămâna de muncă româneşte, ne oprim la o braserie din zonă. Şi, pentru că suntem superficiale, după cum am spus (şi da, pot vorbi şi în numele lui Theo:-), discutăm despre concerte, filme, cine ce hăinuţe a mai văzut şi pe unde. Sigur că da, ne mai bârfim şi cunoscuţii, mai tragem cu ochiul pe geam să vedem ce gagică mai parchează ce BMW în faţa şcolii…Mă rog, aţi prins ideea.

Ei bine, tot în fiecare luni dimineaţă, la masa din spatele nostru, are loc o altfel de întâlnire.

Ora 7.50. În braserie intră o doamnă. Se uită în stânga, se uită în dreapta. Nimeni. Mă rog, în afară de noi două. Se aşează timid la o masă.
– Vă aduc ceva? 
– Ăăă… nu. Aştept… pe cineva… Mai stau…
3 minute mai tarziu un taxi opreşte în faţă. Un tânăr domn coboară grăbit. Se uită-n stânga, se uită-n dreapta şi intră. Se duce glonţ la masa doamnei.
Ciulim urechile. Nu s-au atins.
… Deci e amantul…
Ea deschide discuţia. Vizibil încurcată.
– Trebuie să-ţi spun ceva. Nu ştiu exact cum… Inevitabilul s-a produs… Am văzut ceva pe facebook. Trebuie să mă ajuţi să aflu dacă e adevărat.
… Şi mai tare… Deci nu e amantul. E detectivul. Sau avocatul…
Aparatul de cafea acoperă vocile.
– Ca să nu mai zic că a început deja să spună că ea la un moment dat nu o să mai vină la clasă…
… A zis “la clasă” sau “acasă”?
– Soţul ei a postat aseară. N-o spune clar dar cam aşa reiese. Doamna învăţătoare e însărcinată. Nu înţeleg. Deontologic ar fi fost să anunţe… Noi ce facem acum?!
Şi iată cum, de 20 minute, trei părinţi-ca a mai apărut unul- dezbat viaţa privată a învăţătoarei, pagina de facebook şi what s up a amărâtului ei soţ, deontologia sexului neprotejat în timpul anului şcolar şi problema continuităţii în învăţământ.

Asta a fost discuţia care ne-a atras atenţia.

La a doua, au fost numai mămici şi un tată rătăcit…

  • Draga mea, tu ai văzut ultimele probleme la matematică pe care le-au avut ca temă?
  • Care, aia cu bicicleta?
  • Nuuu, aia cu baloanele…
  • Aoleu da, aia mi-a dat şi mie bătăi de cap..Până la urmă, răspunsul era 3 sau 5?Văzând că discuţia se ambala şi aluneca periculos spre hăurile matematicii, tăticul încearcă timid să mai anime atmosfera:
  • Dar aţi văzut că ăia din Las Fierbinţi au un show de stand-up comedy? Ce ziceţi, mergem?

În secunda doi, liniştea a căzut peste masă ca un trăsnet.În aceeaşi fatidică secundă, câteva perechi de ochi încruntaţi l-au ţintuit în scaun pe nefericit. În secunda trei, nefericitul cred că şi-a dorit mai bine să-şi fi muşcat limba decât s-o folosească în scopul vorbirii.

  • Aşa…unde rămăsesem? reia una din mămici, aruncându-i impertinentului încă o privire fulgerătoare ca să prevină alte eventuale intervenţii ca nuca-n perete.

 

Asta a fost a doua. Şi a treia, la fel de interesantă, chiar azi de dimineaţă. Subiectul, care se pare că a meritat o atenţie ceva mai extinsă din partea grupului de părinţi, adunase la o masă de patru persoane vreo zece inşi.

Cuvântul este luat de o doamnă, după voce, blondă.

     – Eu vă propun aşa….la serbare, fiecare copil să aibă un globuleţ în mână şi,la final, fiecare copil să pună globuleţul în coş..

  • Şi cu cadoul doamnei cum facem? întreabă impacientat un tătic.
  • Cu cadoul…mda, o chemăm pe doamna într-o altă sală de clasă şi i-l dăm…S-au strâns toţi banii, da?Se face linişte, semn că toată lumea verifică mental dacă mai sunt alte subiecte de pe ordinea de zi care n-au fost atinse.
  • Aa,da! Şi cu pozele…? Avem o problemă! Sunt 3 copii din clasă ai căror părinţi sunt persoane publice şi nu doresc să-şi lase copiii să fie fotografiaţi…
  • Păi, şi cum procedăm? Să facă toţi poze şi să-i scoatem pe copiii ăia în Photoshop sau să nu vină deloc la şedinţa foto? propune vocea bondă
  • Vă daţi seama, intervine tăticul, ce-or să facă copiii ăştia la 18 ani când vor vrea şi ei să se uite pe poze şi vor constata că ei nu au aşa ceva. Şi or să-i întrebe pe părinţi: „Măi mamă, tată, da’ eu de ce nu am deloc poze cu colegi?”

Un suspin colectiv se ridică peste ceştile de cafea, semn că toată lumea empatizează cu situaţia.Şi, pentru că la 8 dimineaţa, e greu să fii creativ, şedinţa de cafenea s-a suspendat temporar până lunea viitoare.

 

Acum, imaginaţi-vă următoarea problemă (pentru personalul cafenelei, să zicem):

Se ia una bucată masă unde două femei/mame discută despre cartea lui Codin Maticiuc, să zicem, şi una bucată masă la care se discută cele de mai sus. Întrebarea e…cine bea mai multă cafea? :-))

(Text scris în colaborare cu Theodora Massini. Într-o luni)

photo credit: www.photopin.com

 

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza