Bârfe in the city

Am croşetă, rău mă doare!

Într-o zi, cam după prânz, mă plictiseam. Şi aveam o problemă. Nu era o problemă mare, ci una mică. Dar sâcâitoare. Mi se terminase bateria la ceasul de mână iar ceasornicarii par a fi o specie pe cale de dispariţie, cel puţin în cartierul unde stăteam eu.

Aşa că, fiind adepta stilului DIY, am cumpărat o baterie şi am purces să o pun la ceas, nefiind foarte greu, după cum toată lumea ştie. Scoţi capacul, scoţi bateria veche, pui bateria nouă, pui capacul la loc et voila! Treaba e gata şi e gratis.

Dar ce te faci când constaţi că întâmpini dificultăţi încă de la primul pas şi capacul refuză să iasă cu uşurinţă? Renunţi şi te duci la un ceasornicar? Nici vorbă!! Insişti şi, dacă nu reuşeşti, te foloseşti de obiecte ajutătoare. În cazul meu, o croşetă. De ce croşetă? Asta, nu mai ştiu să vă spun.

Bun, deci se ia croşeta şi încerci să strecori cumva vârful ăla răsucit sub capacul ceasului, ca să-l mişti puţin de acolo. Dacă nici asta nu merge, mai încerci, că doar n-o să-ţi iasă nimic în viaţă dacă renunţi de la prima tentativă. Ceea ce, am şi făcut. Dă-i, împinge, răsuceşte până când croşeta a alunecat insidios pe capac şi s-a înfipt în…palma mea!

Pentru cei care nu ştiu cum arată o croşeta, iat-o în imaginea de mai jos.

croseta2

 

Aşadar, m-am pomenit cu croşeta cea vicleană înfiptă în palmă. Ce faci în situaţia asta? Încerci s-o scoţi, desigur, fără să produci pagube. Numai că, acelaşi cârlig cu care agăţi firul de macrame se agăţase în carnea mea de ceva, nici nu vreau să ştiu de ce anume.

După ce am stat eu aşa jumătate de oră holbându-mă ineficient la dânsa, am tras concluzia dureroasă, mai dureroasă chiar decât metalul din palmă, că ar trebui poate să mă duc la spital.

Am pus mâna pe telefon (cealaltă mână), am chemat un taxi, mi-am băgat mâna cu croşetă cu tot în buzunar (că mi-era ruşine să nu creadă lumea că sunt tâmpită sau neîndemânatică) şi am plecat la spital.

O dată ajunsă acolo, intru timid la camera de primiri Urgenţe şi îngaim încetişor:

  • Bună ziua…ăăă…am şi eu o problemă…
  • Păi da, normal că aveţi, că d-aia sunteţi aici, nu? mă repede o asistentă amabilă ca o cafea amară. Da’ ce aveţi, că nu se vede? zice ea pe acelaşi ton, după ce mă scrutează din cap până în picioare.
  • Păăăi…asta! zic şi eu şi strecor cu mare grijă mâna afară din buzunar.
  • Aha! răspunde ea pe cel mai natural ton cu putinţă, semn că mai văzuse aşa ceva sau că mă credea o tâmpită iremediabilă care nu merită mai multe cuvinte drept replică. Se duce ea într-un colţ, şuşoteşte ceva la telefon după care se întoarce şi-mi şuieră printre dinţi.
  • Staţi aici, că vine chirurgul.De parcă aş fi putut pleca undeva cu mâna aia ca a lui Edward Mâini-de-foarfecă.Mai trec câteva minute şi apare un chirurg tinerel şi pus pe glume.
  • Mvaaai, face el, dar ce avem noi aici?
  • Păi, o croşetă, zic eu, deşi întrebarea era clar retorică.Tinerelul se uită aşa pe sub gene la mine şi îi înfloreşte un zâmbet în colţul gurii.
  • Să nu-mi spuneţi, vă rog, că aţi vrut să croşetaţi….Eu fac ochii mari şi el izbucneşte în cel mai sănătos râs care răsunase vreodată în spitalul ăla.
  • Păi…nu! bombăn eu înciudată că omul făcea haz de suferinţa mea stupidă.
  • Mă gândeam eu, mustăceşte el în continuare. Dacă nu sunt indiscret, totuşi ce-aţi vrut să faceţi?Mă încrunt şi ezit dacă să-i satisfac curiozitatea. N-am încotro pentru că omul stă cu mâinile încrucişate şi bate din picior, semn că n-are de gând să facă nimic până nu-i satisfac mica indiscreţie.
  • Am vrut să schimb bateria la ceas, mormăi eu.
  • Ce-aţi vrut, că n-am auzit?
  • Am vut să schimb bateria la ceas!! aproape urlu la el.
  • Aha, face el complet elucidat. Dar ştiţi că există ceasornicari, nu?În momentul ăla, am dat complet uitării durerea surdă din palmă căci aveam o rană mult mai gravă. Mândria mea sângera de moarte.
  • Bine, concluzionă el, o s-o scoată asistenta.
  • Păi cum, şi atunci..dvs…?? mă bâlbâi eu încurcată şi roşie toată la faţă de ciudă.
  • Aa, am vrut doar să văd şi eu minunea! şi-mi întoarce spatele zguduindu-se tot de râs.Morală: 1. Croşeta este o armă albă.2. Bateria la ceas NU se schimbă cu croşeta3. Dacă vreţi un număr de stand-up comedy medical, vă trimit la tinerel.

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza