Uncategorized

RATB loveste din nou. Tot in oamenii cu copii

Am obosit. Am obosit sa mai cred in bine, in frumos, in ce va urma sa vie.

Doua evenimente, succedate la scurt timp unul dupa altul si ambele traite de doi prieteni ai mei, m-au descumpanit total.

Primul, il stiti, cazul fetitei ramasa singura pe peronul tramvaiului pentru ca vatmanul a inchis usile iar bunicul ei n-a mai apucat sa coboare.

Aveti aici stirea si imaginile.

Al doilea, un tata urca in autobuz cu caruciorul in care era copilul sau de un an. Soferul a inchis usile peste carucior si dadea sa plece asa. S-a sesizat intr-un tarziu la tipetele disperate ale barbatului.

Si povestea lui este pe FB.

In ambele cazuri, in loc de valuri de empatie, intelegere fata de spaima unui copil, a unui bunic, a unui tata au urmat ligheane cu laturi. In capul celor doi, nu al vatmanului/soferului, cum v-ati fi asteptat. Ca ce, asa se lasa copilul, cu un „batran senil”, ca asa ii trebuie daca a facut asta, ca in loc sa-si vada de treaba ei si de autismul copilului (care e perfect sanatos, va asigur), lasa oameni cinstiti fara loc de munca (stati linistiti, n-a ramas nimeni fara loc de munca, doar se odihneste un timp la depou).

Ca ce, asa se urca in autobuz, ca boul, cu carutul inainte si tu ramai jos ca prostul, ca, de fapt, taticul este unchiul fetitei (nu sunt rude nici macar la a 700-a spita si, chiar daca ar fi, unde e  problema), ca te grabesti si tu un pic cand urci/cobori din RATB, nu casti gura la stele si astea sunt doar cateva comentarii soft pe care le-am spicuit si adaptat.

Ce tara este aceasta? Ce oameni sunt astia?

 

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza