Mothers and the city

Povestea unei fete frumoase (si nu doar atat)

Sunt putine proiecte legate de centenar care sa insemne cu adevarat ceva. Mult festivism pe alocuri, indiferenta in alte parti, putine idei creative si o istorie pe care nimeni nu mai pare sa stie sa le o explice si copiilor. In cele mai multe scoli s a cantat imnul, s au purtat ii si s au predat aceleasi lectii neadaptate prezentului. Exista insa si cateva exceptii. O sa va povestesc despre una dintre ele, o poveste scrisa de 1100 de elevi din toata tara si din comunitatile romanesti din apropiere, in doar o luna si jumatate.
Prima școală a construit  personajele , iar celelelate 41 de școli participante cate un capitol, o aventura a personajelor imaginate de prima scoala.

Primăvara anului 1915, 3 mai. Grășenii se întorceau de la discursul juristului Nicolae Titulescu.Trăsurile pline de boieri, nobili și de diplomați se îndreptau spre moșiile lor pentru a discuta noutațile aflate. Din casele acestora se auzeau păreri pozitive și negative; probabil despre țările afectate de război.

Într-una dintre trăsurile aflate pe drumul de la periferia orașului, se afla familia Baciu. Domnul și doamna Baciu dezbăteau subiectul discursului. Lângă ei, pe bancheta din spate, era Adela care asculta curioasă discuția părinților. Adela, o fată înăltuță și slăbuță, cu ochii verzi și părul ondulat prins în codițe împletite, purta o fotă neagră cu broderie aurie și roșie, o ie înflorată şi în picioare opinci de piele maronii. Fata observa in tăcere pajiștile aurii. Pe geam zărea oamenii muncind, îmbrăcați în straie populare. Asta însemna că se apropia de casa părinților săi, un loc minunat, aflat undeva în Muntenia, nu departe de capitală. Adela iubea acele plaiuri, căci acolo își petrecuse toată copilăria.

Asa incepe povestea  scrisă de mână de către fiecare echipă; fiecare copil a scris maximum o pagina A4, fiecare școală a scris un capitol de 15-20 de pagini A4. Timp de creatie pentru fiecare echipa a fost de 5-10 zile.  La final, fiecare scoala a pus manuscrisul in plic si l-a trimis să fie incărcat in platforma miculmareerou.ro,  unde o gasiti si voi. Sa o cititi, ar fi pacat sa nu o faceti. E frumoasa, curge minunat, e descriptiva, e cu adevarat o poveste
Asociatia Povestasii si-a propus sa creeze un erou cu care copiii chiar sa se poata identifica. Micul Mare Erou trece prin aventurile si momentele dramatice ale Primului Razboi Mondial, in anii premergatori Unirii. E greu sa faci istoria atractiva si sistemul nostru de invatamant nu prea reuseste asta. E greu sa mai faci copiii sa se identifice cu eroii de la Marasesti, daca nu gasesc puncte comune cu ei, cihar daca valorile lor ar trebui sa fie aceleasi.
Povestasii au mai avut pana acum doua proiecte asemanatoare, primul desfasurat in 42 de scoli doar din Romania cu care au si stabilit un nou record mondial ( cartea cu cei mai multi autori din lumea) si a doua desfasurata doar in Bucuresti.
Si pentru ca ziceam ca sunt putine proiecte frumoase legate de Unire, cred ca merita vazuta expozitia interactiva de la Muzeul MUnicipiului Bucuresti, sunt obiecte 3d create de liceeni si studenti, cu legatura cu Marea Unire. Noi n am ajuns inca, sper sa reusim pana la sfarsitul anului. DEtalii despre proiect aici

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza