Mothers and the city

O zi de decembrie (concurs)

O sa cititi mai jos un interviu cu autoarea cartii O zi de decembrie, care apare in curand  la editura Nemira (o gasiti pentru precomanda aici). De ce un interviu cu Josie Silver? Din cel putin cateva motive: pentru ca ii plac filmele de Craciun, pentru ca se apropie momentul anual de Love Actually, pentru ca Hugh Grant, pentru ca decembrie e luna mea preferata, pentru ca povestea din carte e genul meu de poveste, pentru ca e vremea perfecta pentru povesti si ceai sau ciocolata calda.  Oricum, eu am fost o mare consumatoare de chick lit la vremea lui, ceea ce va recomand cu caldura.

Cine e Joise Silver? II gasiti site ul aici, eu va mai spun doar ca  locuieste in Anglia, impreuna cu sotul ei, pe care l-a cunoscut cand l a calcat din greseala pe picior. Au acum 2 copii impreuna si niste pisici 🙂

Si, pentru ca se apropie luna cadourilor, avem pentru voi 10 exemplare din O zi de decembrie. Trebuie doar sa cititi interviul de mai jos si sa ne spuneti de ce v ati dori cartea

 

Î: Ce te-a inspirat să scrii O zi de decembrie?

R: Ador toate filmele de Crăciun: Love actually, The Holiday și aș pune aici și Bridget Jones, pentru că cine poate uita minunata scenă în zăpadă cu „băieții drăguți nu sărută așa” de la final? Speranța mea a fost să scriu o carte ca să facă cititorii să simtă ce simt când se uită la filmele astea: căldură, uimire și o fermecare totală. Am fost mereu fascinată de conceptul de dragoste la prima vedere, deci cartea a fost ocazia să o explorez și să mă gândesc ce se ântâmplă dacă la un moment dat îți pierzi șansa.

(poate ati uitat scena, va rog, enjoy

Î: Dragostea la prima vedere și soarta sunt teme majore ale cărții, dar personajele iau propriile lor decizii în privința iubirii. Poți vorbi puțin despre echilibrul ăsta dintre soartă și alegerile noastre?

R: Cartea începe cu siguranță într-un moment hotărâtor; acea privire împărtășită, de doar un minut sau două, dar suficient de semnificativă ca să le schimbe viețile lui Laurie și Jack. Cred că amândoi se luptă cu sentimentele care apar în acele câteva momente, mai ales după ce se reîntâlnesc  în circumstanțe mult mai diferite. Din acel punct nu mai au luxul să permită soartei să le dicteze acțiunile. De fapt, amândoi decid să facă exact contrariul. Asta duce la o dramă emoțională imensă și la neînțelegeri între ei. Amândoi vor să facă ce trebuie, deși cu cât se înțeleg mai bine, cu atât se atașează unul de altul. 

Pot deciziile lor să le schimbe destinul romantic? Ei bine cred că da. Acțiunea cărții se desfășoară în zece ani, iar oamenii se schimbă automat atunci când se maturizează, deci ceea ce pare inevitabil la început se poate să nu fie lucrul corect până la urmă. Amândoi se îndrăgostesc de alți oameni și acele relații afective au potențialul să ajungă mai importante decât conexiunea inițială dintre Laurie și Jack. Am considerat că e important să o vedem pe Laurie străduindu-se să-l iubească pe Jack într-un mod platonic și să pună distanță fizică între ei mergând în Tailanda și acceptând noi provocări. Ea vrea să trăiască o poveste de dragoste numai a ei și, în ciuda experienței cu Jack, nu-și refuză posibilitatea să facă loc în inima ei cuiva nou. 

Î: Romanul urmărește trei personaje pe parcursul unui deceniu, începe cu o Laurie de 22 de ani la o stație de autobuz. Poți să ne spui cum este să scrii despre personaje care se maturizează chiar la începutul vieții lor de adulți? Ai avut dificultăți cu durata îndelungată a acțiunii? 

R: Mi-a plăcut atât de mult să scriu despre personajele astea! A fost o bucurie să scriu despre anii lor romantici de tinerețe, dar la fel de mult m-a bucurat să scriu despre prietenia tot mai profundă dintre Sarah și Laurie – am vrut ca romanul să fie la fel de mult despre asta precum despre relațiilor lor amoroase, am vrut să se vadă cum prietenia crește și se schimbă în multe feluri când avem 20 și 30 de ani. Aceștia sunt anii cei mai importanți pentru cei mai mulți dintre noi, Sarah și Laurie nu fac excepție.

A fost important să le arăt maturizarea și felul în care învață din greșelile făcute: Laurie își dă seama încet că e mult mai puternică decât își imagina, iar Sarah ajunge să înțeleagă de ce are realmente nevoie ca să fie fericită. 

Jack se chinuie cel mai mult să-și găsească drumul. Pot spune că el se îndepărtează cel mai mult de la drumul pe care ne așteptam s-o ia. Dar, până la urmă, asta se întâmplă de multe ori în viața reală, nu-i așa? E minunat să-ți faci planuri și să ai ambiții, dar uneori se petrec lucruri neașteptate care te fac să-ți reevaluezi viața și să-i schimbi cursul. 

Într-un fel mi s-a părut de vis să am un deceniu la dispoziție să le spun povestea, dar bineînțeles că a trebuit să aleg pe ce să pun accentual. De-a lungul anilor suntem atât de prinși de viețile noastre, așa că una dintre provocări a fost să mă sigur că nimic nu pare scris schematic pentru a acoperi atâția ani. 

Î: Prietenia dintre Laurie și Sarah e una dintre cele mai bogate și complexe din roman. Ne poți explica cum relația lor reprezintă coloana vertebrală a întregii povești, deși amândouă se îndrăgostesc de același bărbat? 

R: A fost minunat să scriu despre legătura dintre Laurie și Sarah, care se inspiră mult din prieteniile cu femei pe care sunt atât de norocoasă să le am eu însămi. Cele două personaje sunt apropiate ca niște surori, lucru important mai ales pentru că Laurie și-a pierdut sora mai mică, Ginnie, când avea doar opt ani. Laurie și Sarah s-au întâlnit când s-a trezit colege de camera în anii de facultate, iar prietenia lor e deja legată când începe cartea. Asta înseamnă că atunci când se îndrăgostesc din greșeală de același bărbat, prietenia lor e prea valoroasă ca să o lase afectată de sentimente.

Laurie se găsește într-o situație imposibilă: când decide să nu-i spună lui Sarah că Jack este bărbatul de la stația de autobuz despre care povestise atâtea, Laurie așează o minciună în centrul cele mai importante prietenii din viața ei. Și trebuie să găsească o formă să trăiască cu această minciună fără să se simtă o persoană rea. Ceea ce este teribil de dificil; nu vrea să aleagă vreodată între cei doi oameni pe care-I iubește.

Uneori limitele prieteniei lor sunt puse la încercare, dar când Laurie chiar are probleme, Sarah se duce s-o ajute fără să clipească. Așa sunt ele: ele sunt ginul pentru apa tonică a celeilalte. 

Î: Sezonul sărbătorilor de iarnă joacă un rol important în poveste, iar Laurie ne spune rezoluțiile ei de Anul Nou la începutul fiecărui an. Ce anume din perioada asta a anului se pretează așa de bine unei povești de dragoste și despre relații umane?

R: Se spune că de sărbători se despart mai multe cupluri decât în orice altă perioadă a anului și pot înțelege de ce! Ai ales Anul Nou e plin de prevestiri și promisiuni, încărcat de așteptări, speranțe și idealism, dar pe de altă parte e și momentul când oamenii simt nevoia de schimbare sau când spun că le-a ajuns și că relația lor a ajuns la final. 

Cei mai mulți dintre voi ați văzut momentul sfâșietor din Love actually când Emma Thompson își dă seama că darul de Crăciun din haina soțului ei nu este pentru ea; perioada sărbătorilor înseamnă emoții puternice, propuneri romantice dar și certuri provocate de stres. Asta cuplată cu faptul că atunci de obicei oamenii beau mai mult decât de obicei și aveți rețeta perfectă pentru artificii! 

Construcția poveștii în jurul rezoluțiilor de Anul Nou ale lui Laurie îl lasă pe cititor să vadă cum i se schimbă sentimentele pentru Jack de-a lungul anilor; o vedem cum crește. Când începe ultimul an al acțiunii cărții, o vedem cu o singură sezoluție: în sfârșit să se arunce cu capul înainte! 

Î: Vocea lui Laurie este atât de autentică și fermecătoare pe pagina aia! Cum a fost să o scrii ca personaj și cum a fost diferit de scrierea din perspectiva lui Jack?

R: A fost atât de interesant s-o scriu pe Laurie. E destul de reținută și își vede de propriile decizii, iar pe măsură ce trec anii își descoperă puterea. Cred că este sfios de curajoasă și stoică, ghidușă în gânduri, deși timiditatea ei o fac uneori să pară puțin retrasă cu străinii.

Jack, pe de altă pare, emană siguranță de sine. E întotdeauna o provocare să scrii din perspectiva unui bărbat, dar cred că bărbații scriși de femei sunt cei mai tari! Jack are o vulnerabilitate frumoasă pe care nu și-o arată lumii; uneori chiar și-o maschează până ajunge să pară nesuferit, dar faptul că l-am scris la persoana întâi mi-a permis să le arăt cititorilor contrastul interior/exterior.

Între Laurie și Jack sunt și asemănări. Au crescut în cămine similar, amândoi sunt extrem de loiali și au o dorință implicită să fie niște oameni buni. 

Î: Jack și Oscar sunt bărbați atât de diferiți, iar Laurie se îndrăgostește de fiecare în feluri diferite. Poți vorbi despre contrastul dintre cele două relații și cum afectează ele perspectiva lui Laurie asupra dragostei?

R: Jack și Oscar sunt într-adevăr personalități opuse; cred că Laurie a fost atrasă inconștient decineva cât se poate de diferit de Jack pentru a-și demonstra că nu caută o copie a bărbatului pe care nu-l poate avea. Cred că știe că nu va merge niciodată; că mereu îi va compara pe cei doi și că Jack va ieși mereu în avantaj. 

În Oscar găsește pe cineva care o adoră în mod authentic, și, pentru că se cunosc în Tailanda, la început ea nu-și dă seama cât de diferită este viața lui față de a ei. Abia când se întorc la Londra se lovesc de realitatea cotidiană, dar până atunci s-au apropiat destul de mult ca să încerce să facă lucrurile să meargă. Laurie și-a petrecut atât de mult timp în ultimii ani încercând să-și ascundă sau să-și ignore sentimentele pentru Jack încât este o imensă ușurare acum să se iubească deschis cu un bărbat atât de atent și afectuos. Oscar are inima cu totul deschisă în ce-o privește pe Laurie, iar ea este data pe spate de tot romantismul cu care o învăluie. Anii trec, diferențele sociale dintre ei devin tot mai evidente și trebuie să decidă dacă pot face suficiente compromisuri care să se întâlnească la mijloc. 

Iubirea lui Laurie pentru Jack este nerealistă din multe puncte de vedere. Faptul că s-a îndrăgostit pe loc de el, apoi după un an petrecut cu speranța că-l va revedea o face să fie complet îndrăgostită de el când se vor revedea, deși din toate punctele de vedere este un strain și, mai rău, este iubitul celei mai bune prietene. Scânteia dintre ei este dincolo de orice îndoială, deși amândoi sunt atenți să nu lase să se înțeleagă că se mai văzuseră înainte. Anii trec și prietenia lor se maturizează, iar Laurie trebuie să-și dea seama dacă pasiunea ei de la început pentru Jack a fost vreodată cu adevărat iubire. 

Î: Fără să dezvăluim nimic din final, întreb dacă ai avut în minte finalul cărții de când ai început să o scrii sau s-a conturat pe parcurs?

R: Știam destul de bine unde voiam să sfârșească toți la final și știam multe dintre schimbările majore de pe parcurs, dar dincolo de asta a și evoluat de la sine foarte mult. Am personaje foarte bine individualizate și au fost momente când m-au luat și pe mine prin surprindere! 

Î: Ca autoare care iubește să citească și să scrie romance, există anumite povești de dragoste ficționale sau din propria ta viață care te-au influențat?

R: Sunt o mare fană a lui Jojo Moyes, deci Me before you îmi vine în minte. Am mai adorat The Time Traveler s Wife, de Audrey Niffenegger’s The Time Traveler’s Wife.  Ambele cărți îți dau sentimentul că mătură cu tine pe jos și că spun o poveste senzațională, iar asta mă atrage întotdeauna când citesc. 

Î: Cu ce speri să rămână cititorii după O zi de decembrie?

R: Sper ca cititorii să se identifice cu ce se petrece și să intre cu totul în lumea lui Laurie și Jack în timp ce citesc. Dincolo de asta, aș vrea să îi las pe oameni cu un sentiment de speranță și ideea că dragostea apare de multe ori de unde te aștepți cel mai puțin. 

 

Oricum, ca sa stiti, o sa puteti sa aflati mai multe despre cartea asta intr un blog tour organizat asa 🙂

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza