Credeti ma pe cuvant, pentru mine dentistul a fost ceva groaznic pana spre 30 de ani. Iar acum e o bucurie.
Mothers and the city

O poveste horror, cu un final fericit

Urmeaza un articol care nu este reclama, dar in care va voi povesti despre o clinica stomatologica unde pentru mine s-au intamplat la propriu minuni.

Pe cand eram mica, mi am petrecut lungi ore pe holul facultatii de stomatologie de la Kogalniceanu, in mirosul ala oribil de materiale pe care le foloseau dentistii pe atunci, in zgomotul ala imposibil al frezelor, in tipetele celor dinaintea mea si apoi si ale mele. Eu mergeam la o doamna profesor, inteleg foarte buna profesional, dar cam cu 0 empatie sau intelegere pentru un copil. Uite asa, an de an, frica mea de dentist a crescut ca Fat Frumos. Mi se strangea stomacul cu o zi inainte sa ajung acolo, stiu scarile alea si acum pe de rost, in fine. Poate stiti despre ce vorbesc. Ca sa fie treaba treaba, am avut nevoie si de aparat, care se punea in alta parte, tot la Facultate, dar pe la Rosetti. Aici doctorita, profesoara si ea, era mult mai simpatica, durerea nu prea exista, dar tot stateam ore in sir cumva cu teama ca totusi daca ma doare.

Cativa ani mai tarziu, din cauza unei infectii, un tanar doctor imi scoate o masea de minte, printr o procedura care m a lasat cu ganglionii umflati ca la lup, cu 0 sdaptamana de penicilina injectabila si cu dureri si sensibilitate pe zona aia cam un an dupa.

Mai trece niste timp, la o alta infectia, la una dintre primele clinici private din Bucuresti cineva imi scoate alta masea decat cea cu probleme. Apoi altcineva imi scoate nervii dintilor din fata, ceea ce ii strica spre definitiv pe cand aveam 20 si un pic de ani. Plus, in ciuda aparatelor de pe vremuri, aveam un canin vampiresc, catarat undeva incat sa fie extrem de vizibil.

Cu toate aceste traume si probleme adunate, ajung sa lucrez in televiziune, cresc, incep sa dau probe de prezentare, e evident ca ceva trebuie facut. si uite asa ajung eu, undeva acum vreo 13-14 ani, la Dentestet. Va dati seama ca increderea mea era sub zero, frica peste infinit, n aveam niciun chef, mi se parea pur si simplu ca e prea mult pentru mine. M au luat usor, dinte cu dinte, plomba cu plomba, anestezie cu anestezie, m au invatat ca la dentist nu trebuie sa te doara, ca locul poate sa fie si frumos, ca poate sa fie o placere sa mergi acolo, ca oamenii pot sa fie si binevoitori, ca exista solutii pentru cam orice in zilele noastre.

Sunt, spuneam, 13-14 ani de cand eu merg acolo. Am purtat si aparat pe la 30 si ceva de ani, mi am facut anul trecut o operatie de curatare a radacinilor dintilor pe care mi -i distrusese unul dintre cei despre care vorbeam mai inainte. Cel mai cel mai cel mai cel mai important e insa ca ma duc relaxata (nu 100%, nu cred ca o sa mi treaca niciodata doamna profesoara de la Kogalniceanu), dar ma duc, constant. Smaranda merge si ea la Dentestet for Kidsde la 3 ani incoace, are plombe roz si albastre, si a scos un canin fara cracnet, merge singura in cabinet de vreo 2 ani si ii plac mult ambele ei doctorite. Si, din nou, cel mai important, ei nu ii e frica si nu va trai toata viata cu amintirea mirosului de dentist sau a urletelor celor de prin celelalte cabinete.

Pentru toate astea, alegeti va stomatologii cu grija. Si nu, ieftin nu inseamna si bun.

Facebook Comments

Previous Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza