Mothers and the city

Horoscopul, pe înţelesul tuturor

Avem una bucată Dezideriu, care la începutul săptămânii ne furnizează horoscopul. Unii îl ascultă, alţii îl boscorodesc. Dar ce ne facem cu cei care cred că horoscopul e o chestie inventată ca să aibă mademoiselle-le ce să citească la televizor? Ne lămureşte, cum altfel, tot Dezideriu.

Care-i treaba cu horoscopul ăsta? Ce înseamnă el de fapt?
Horoscopul este o hartă a momentului, o „imagine” a cerului. Se iau planetele de pe cer, în constelaţiile lor, cu aspectele lor, se plasează pe o hârtie (sau computer, că tot trăim în era digitală), se face o interpretare şi se trasează nişte tendinţe generale pentru fiecare zodie în parte.
Sunt tendinţe generale şi ar trebui tratate ca atare, chiar dacă ne-am obişnuit să citim un horoscop şi să ne placă atunci când e de bine şi să negăm orice ne jenează importanţa de sine.

Unii oameni se aşteaptă ca ce le scrie în horoscop în ziua/luna/anul respectiv să se intample ad-litteram. Cine greşeşte? Ei sau voi, cei care faceţi horoscopul?
Unii oameni încă nu înţeleg ce înseamnă astrologia. Sintetizat extrem, astrologia este un instrument de autocunoaştere şi nu de ghicit viitorul. Şi câteodată greşim şi noi, „horoscopiştii”, cum spunea un coleg, pentru că prezentăm un produs de-a gata. Sigur, nici oamenii nu vor să afle mai multe, pentru că este comod să stai cuminte la calculator şi să ţi se dea. Există foarte multe nuanţe pe care un horoscop nu ţi le poate reproduce, pentru că suntem fiinţe umane într-un univers în continuă mişcare. Posibilităţile sunt… toate.

Bine, am lămurit lucrurile cu horoscopul. Dar cu zodiile, cu zodiile cum stăm? Cât să ne încredem în caracteristicile descrise?
La fel, caracteristicile zodiilor sunt tendinţe generale, dar foarte utile, pentru că explică de ce un Rac este foarte sensibil, de ce un Leu simte mereu nevoia să fie admirat şi recunoscut, de ce un Geamăn pare că nu se mai opreşte niciodată din vorbit.
Oricum ecuaţia este mult mai complexă, pentru că sunt foarte multe elemente de luat în calcul, nu doar zodia în care ne naştem. Mai este şi ascendentul, aspectele, casele, puncte virtuale, stele fixe. De unde şi unicitatea fiecărei fiinţe umane. Poţi să cunoşti pe cineva care este Geamăn şi care tace tot timpul. Dar dacă are un ascendent în Capricorn, deja comunicarea capătă altă valoare şi atunci omul nostru vorbeşte doar ce consideră că trebuie vorbit şi nu doar ca să se audă.

La ce ne foloseşte să ştim părţile bune şi părţile proaste ale unei zodii?
Autocunoaştere. Şi e mult mai simplu să înţelegi şi reacţiile celor din jur. Uite, în loc să judecăm un Leu pentru că are accese de şefie, putem să înţelegem că este o chestie nativă, cu care s-a născut şi, dacă nu este alimentată cum trebuie, se manifestă aiurea, în alte locuri. Şi înţelegem şi de ce noi ne manifestăm câteodată în anumite feluri. Sau de ce preţuim mai mult anumite valori. Sau ce blamăm. Sunt tendinţe relevante, există şi o psihologie a zodiilor, dar intrăm într-un teritoriu prea îndepărtat. Deci răspunsul este la început: autocunoaştere.

Găsim prin multe locuri ideea de compatibilitate între zodii. Cât e adevar şi cât sunt vorbe-n vânt?
Da, este un subiect cu mare căutare, multe din mesajele pe care le primesc şi eu pe pagina de Facebook sunt referitoare la compatibilităţi. Am primit şi mesaje de la oameni care sunt de ani buni împreună şi întreabă dacă să facă pasul mai departe spre căsnicie, în funcţie de zodie.
Problema este simplă – da, sunt relevante zodiile, când vine vorba de compatibilităţi. La fel de relevante sunt şi celelalte elemente de care menţionam mai sus. În plus, trebuie văzute cum se înţeleg planetele între ele în cazul celor doi. DAR (cu majuscule, ca să fie important) dacă doi oameni se înţeleg, rezonează, comunică, se respectă şi cine ştie, poate chiar se iubesc… zodiile nu mai sunt atât de relevante. Experienţa umană nu poate fi redusă la linii clare trasate de planetele alea din Univers.

Explică-ne şi ce este ascendentul? De ce ar trebui să îl aflam şi cum îl calculăm?
Ascendentul este zodia care „ne reprezintă după vârsta de 30 de ani”. Asta o să îţi spună oricine a auzit de acest cuvânt şi a scanat în diagonală nişte articole de pe net.
Adevărul este că ascendentul este zodia din care împrumutăm caracteristici de-a lungul vieţii. Şi asta se întâmplă de când ne naştem, nu doar după 30 de ani. În intervalul 27-30 se încheie un ciclu de maturizare pentru fiecare om în parte şi, de aici, astrologii consideră ascendentul ca fiind deja intrat puternic în acţiune. Este un soi de lege nescrisă, cu care, personal, nu sunt foarte de acord. Pentru că ascendentul poate deveni esenţial ca influenţe şi la 14 ani şi la 7 ani la fel de bine.
Din nou, foarte important, oamenii care îşi cunosc ascendentul ar trebui să consulte zodia nativă dar şi zodia de ascendent, pentru a înţelege mai bine imaginea de ansamblu.

Ce e astrograma şi la ce foloseşte ea?
Astrograma este momentul în care s-a născut omul. Cum arăta „cerul” la momentul acela. De-aia este atât de importantă ora de naştere, când vine vorba de calculul astrogramei. Unii astrologi pot lucra şi fără oră, îi admir.
Acolo sunt tendinţele generale (ştiu că mă repet, dar e important să reţinem nuanţa asta) pentru omul respectiv. Capitol emoţional, capitol mental, relaţii, obiceiuri, calităţi, defecte, pasiuni, sensibilităţi medicale, cam tot ce înseamnă fiinţa umană. Şi de ajutat, cum am zis deja, ajută la autocunoaştere. Când reuşeşti să ieşi din „cerc”, să îţi „depăşeşti astrograma”, să nu te mai încadrezi în parametrii pe care îi pot eu vedea acolo, atunci se numeşte că îţi înveţi lecţiile foarte bine. Pentru că niciodată nu terminăm de învăţat.

 

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza