Mothers and the city

Cum ajung copiii supraponderali, ep. 4

Psihologul Raluca Chiscu, despre cum gestionăm problemele de alimentaţie ale copilului fără să îi creăm frustrări suplimentare.

 

Ok, nu îi dau paste, dulciuri şi prăjeli, face sport mult şi cu toate astea se îngraşă constant. E normal? E cazul să-i atragi atenţia asupra greutăţii sau nu, de teama că va dezvolta o obsesie legată de corpul lui?

Unui părinte care se confruntă cu o astfel de situație, i-aș recomanda să țină un jurnal de monitorizare a alimentației copilului cu care să meargă să discute cu un medic nutriționist. Cu informațiile primite de la medic, părintele poate să gestioneze alimentația copilului, fără a discuta cu acesta despre „o problemă cu greutatea”.

Cu ajutorul unui psiholog / psihoterapeut, părintele poate să intervină pentru a stabili un program de mese împreună (se recomandă ca mesele să aibă loc împreună cu familia, și să se caracterizeze printr-o atmosferă plăcută, relaxată), pentru a oferi alimente adecvate caloric și nutritiv, și pentru a oferi alternative la momentele în care copilul mănâncă din alte motive decât foamea fiziologică (dacă constată că acest lucru se întâmplă).

Totodată, ar fi de discutat motivele pentru care nu i se oferă anumite alimente (paste? dulciuri?). Când controlul părinților în alimentație este prea mare (ex. interzicerea unor alimente), copiii pot să devină mai preocupați de mâncare și să mănânce mai mult decât este necesar (mâncatul compulsiv este un fenomen frecvent întâlnit la copiii cu istoric de privare de alimente).

De asemenea, stările emoționale negative frecvente (teamă, tristețe, furie) însoțite de absența unor abilități adecvate de a le gestiona, contribuie semnificativ la mâncatul compulsiv / în exces.

În încheiere, vreau să precizez câteva lucruri:

–          Suntem bombardați cu atât de multe informații despre alimentație, încât a devenit revoltător să mâncăm normal. Am ajuns să credem că a-i oferi ocazional copilului dulciuri este o crimă, deși noi toți am mâncat dulciuri (ocazional) în copilărie, și se pare că am supraviețuit. La polul opus, există părinți care, din varii motive, nu reușesc să pună nici o limită în alimentația copilului, permițându-i să consume orice sau oricât; din păcate, acest lucru poate conduce la probleme serioase de sănătate și la dezvoltarea unor obiceiuri alimentare nesănătoase.

–           A mânca normal înseamnă să te bucuri de mâncare (respectiv să alegi alimente care îți plac), să mănănci într-un mod flexibil, și atent la nevoile tale fiziologice și psihologice. E normal să mâncăm uneori mai mult, fără ca acest lucru să ne afecteze în vreun fel. Cu un regim de viață moderat, putem avea ocazional mese mai copioase, și ne putem bucura de alimente pe care le mâncăm doar de poftă. Mâncarea are și o funcție socială – sunt alimente „speciale” pe care le mâncăm de Sărbători (ex. cozonac, pască, sarmale) sau la diferite ocazii (ex. tort).

–          Nimeni nu ar trebui să țină dietă sau regim de slăbit. În repetate studii, s-a dovedit că dietele și regimurile de slăbit au ca efect creșterea în greutate pe termen lung (la 5 ani după încheierea dietei, oamenii au o greutate mai mare decât cea la care au început dieta).

–          Dacă vă regăsiți în acest text, și vă gândiți că la rândul dvs ați făcut unele greșeli în hrănirea copilului, vă amintesc că nimeni nu este perfect, iar în călătoria dvs alături de copil nu e niciodată prea târziu să faceți schimbări. Vă încurajez să vă gândiți la ce puteți face mai bine, nu la ce ați făcut greșit.

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza