Keep it simple...

Iarna vrajbei noastre

Stau să mă întreb de ce suspendarea cursurilor zilele acestea (și de fiecare dată, de fapt) a stârnit atâtea controverse.

Lăsând la o parte diversele aversiuni sau afinități politice, mi se pare total disproporționată reacția unor părinți care, altminteri, sunt extrem, dar extreeem de grijulii cu propriii copii și care acum n-aveau nicio problemă să-i trimită pe ger și viscol la școală.

Să fie faptul că pierd niște cursuri? Să fim serioși! Dacă nu sunt în ani terminali, și chiar și atunci, cu o floare nu se face primăvară.

Să fie faptul că n-au cu cine-i lăsa? Ăsta da, ar putea fi un motiv. Mai ales pentru cei de grădiniță. Pot să înțeleg asta, și eu am trecut prin aceste chinuri iar sloganuri de genul „Grădinița/școala nu sunt baby-sitter” nu ne ajută prea mult. Dar, pe de altă parte, soluții există și la genul ăsta de problemă și încă unele omenoase, ca să nu scoatem omuleții ăștia pe gerul de la primele ore ale dimineții. Nu-mi spuneți că cine are copilul la grădiniță nu are cu cine să-l lase din moment ce, după cum știm cu toții, un copil de grupa mică/mijlocie stă mai mult pe acasă, din cauză că una-două se îmbolnăvește de câte ceva.

Dar, cel mai tare și mai tare mă scot din minți replicile de genul „Care e problema? Eu, pe vremea mea, mergem prin nămeți până la gât.” Tipul ăsta de discurs găunos-nostalgic mi se pare că denotă o cruzime fără margini față de proprii tăi moștenitori, nemaivorbind despre ceilalți. Adică, dacă ție ți-a fost rău (că nu poate spune nimeni că se înnebunea după mersul prin frig și zăpadă până la gât), lasă să le fie și altora, că așa ne facem oameni.

Cumva, atitudinea altor părinți este aceea de țâfnă. Țâfna cuiva care trebuie să se ocupe de treaba altuia, țâfna cuiva care n-are chef să-și asume o responsabilitate, țâfna unui părinte care n-are chef de propriul său copil. Căci da, cei care s-au plâns zilele astea că sunt închise grădinițele și școlile sunt aceiași cu ăia care-și duc copiii cu febră, pe motiv că n-au ce face cu ei, când, de fapt, motivul real e că le este groază să stea cu ei mai mult de două zile.

Adevărata morală a situației este aceea că, dacă faci un copil, cam trebuie să înțelegi că este numai și numai responsabilitatea ta să gestionezi problemele care apar. Și să fii pregătit pentru ele. Pentru muci, febre, otite, viroze, pneumonie, rujeola, varicela, mâini și picioare rupte, pentru școli închise, de viscol, de caniculă, de vânt, de dezinsecție, pentru trafic nasol taman când n-a sunat ceasul și ai întârziat la muncă și chiar nu e cazul să-ți verși nervii pe copil și tot așa…

sursa foto: https://www.tesco-baby.com

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza