How they beat us, Keep it simple...

De ce evoluţia nu e neapărat bună

Smaranda, pe lângă că i se mişcă primul dinte, a învăţat şi să citească. Nu de la mine, pentru că eu practic nu am învăţat-o nimic, noroc cu grădiniţa, altfel aveam un copil care ştia doar să râdă şi să se tăvălească prin băltoace. Aşa a învăţat să şi scrie, m-am trezit într-o seară de prin iarnă cu enunţul pe masă.

scris

N-ar fi nimic rău în asta, dacă nu ar fi şi extrem de încăpăţănată. Cât a fost doar cu scrisul, a fost simplu (deşi tot întreba ce-am scris aici). Acum, că a apucat-o şi cititul, trebuie ori să îi scrii diverse non stop pe care ea se chinuie să le citească, ori, mai nou, îşi citeşte singură povestea de seară. Ar putea fi o veste bună, dacă nu ar citi cam o literă la 10 secunde. Nu exagerez cu nimic. Vedeţi aici despre ce vorbesc (am încărcat pe youtube, nu-mi cereţi să fiu capabilă să pun şi aici). Am calculat, ştiinţific, că în acest ritm alert, undeva în apropiere de Crăciun vom termina cartea Prinţesa Matilda şi poneiul ei Caramello

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza