Hurry no Worry, Keep it simple...

Larisa Iordache, interviu in exclusivitate

1. Povesteste‐ ne cum  a fost la Rio, care a fost atmosfera.
La Rio am trait un cumul de emotii si stari ca toti cei care au urmarit Jocurile Olimpice. Sa fii prezent la o
competitie olimpica, chiar daca esti doar in calitate de spectator este un sentiment fabulos, care nu
poate fi descris in cuvinte.

2. Ce crezi ca lipseste acum sportului romanesc, de ce aceste rezultate mai slabe decat era asteptat la
olimpiada?
Nu sunt in masura sa raspund acestei intrebari. Ceea ce pot spune strict din perspectiva unui sportiv de
performanta este ca orice competitie si orice antrenament este o mare loterie….ai zile mai bune si zile
mai putin bune. O clipa de ezitare, o milisecunda poate fi fatala …si vorbesc din experienta: in timpul
antrenamentului m‐am accidentat si a trebuit sa trec prin doua operatii ca sa ma pot intoarce in sala de
antrenamente. Asta este ne‐am asumat acest risc, ar fi corect cand vorbim de sportivi sa luam in
considerare orele, zilele, anii de munca, tot efortul depus pentru a ajunge intr‐o competitie de top.

3. Ce s‐a schimbat in gimnastica in cei 15 ani de cand o practici?
Schimbari au fost, e adevarat.  N‐am stat pana acum sa ma gandesc la ce anume e diferit de acum 15
ani, mai ales ca eu imi petrec peste opt ore pe zi in sala de antrenament si sunt concentrata pe ceea ce
am de facut. Daca faci parte dintr‐un sistem te lasi purtat de val, fara a analiza neaparat evolutia. Dar
acum ca ma intrebi, cred ca gimnastica ca orice alt sport a evoluat: tehnica, metodele de antrenament,
competitia care este mult mai puternica acum. Singurul lucru care nu s‐a schimbat si care cred ca nu se
va schimba niciodata este dorinta gimnastelor, a sportivilor in general, de a se autodepasi. Iar acest lucru
poate fi obtinut doar prin munca, prin antrenamente zilnice.

4. Ce sfat le‐ai da mamelor fetitelor care se apuca acum de gimnastica? Ce sa faca, ce sa nu faca?
Pe aceste mamici le‐as sfatui in primul rand sa nu le impuna nimic fetitelor lor si sa le sprijine
neconditionat. Sa fii mama unui sportiv de performanta este un „job full time” si stiu acest lucru de la
mama mea… l‐am inteles destul de tarziu. In momentul in care fetita ta decide sa faca gimnastica, tu ca
mama va trebui sa fii langa ea tot timpul, sa fii puternica in fata ei, sa o ridici atunci cand cade, sa ii spui
ca este cea mai buna, ca poate, sa ii dai incredere in ea. Pe scurt, sa ii insufli forta ta. Ce sa nu faca o
mama a unei micute gimnaste? Sa nu se lase niciodata coplesita de momentele grele care apar in viata
unui sportiv. O accidetare, o suferinta este inevitabila atunci cand vrei sa faci performanta, dar nu
trebuie sa te lasi rapus de acest lucru iar mama trebuie sa fie langa copilul ei, sa‐l incurajeze…Nu stiu
daca aceasta reteta este universala, dar mama mea m‐a sustinut si m‐a incurajat mereu iar eu consider
ca ceea ce a facut ea, a facut bine…si ii zic cu aceasta ocazie: ‘Multumesc Mama’!
5. Care este momentul in care mama ta ti‐a fost cel mai important sprijin?
Am avut multe accidentari si momente in care oboseala fizica si cea psihica isi spuneau cuvantul. De
fiecare data in aceste momente eram decisa sa renunt la gimnastica. Dar in astfel de momente, mama
este mereu langa mine si este cea care ma convinge de fiecare data sa nu renunt. Ea ma cunoaste cel
mai bine si cred ca stie foarte bine cum sa ma ia. De fiecare data cand vreau sa renunt,  ea vine imediat
si imi arata partea frumoasa a carierei mele, imi aminteste toate momentele de bucurie pe care le‐am
trait pe podium, ma trimite cu gandul inapoi in timp cand am pasit plina de entuziasm in sala de
antrenament si imi spune sa am incredere in mine pentru ca am toate motivele. Cu siguranta, mama
este cel mai important sprijin in aceste momente. Evident,  au mai fost si alte situatii dificile, ea a fost
langa mine si le‐am depasit impreuna. Suntem cea mai tare echipa, echipa mama‐fiica!

 

img75

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza