Hurry no Worry

Minunea dimineților mele

Acest articol nu-şi propune mai nimic. Nu e educativ, nu e cu dezvăluiri, nu e nici măcar reclamă. Dar culmea, mă dezbracă mai mult decât orice confesiune. Sau orice selfie de pe plajă. Căci în seara asta vă prezint colțul meu fermecat.

Nu are bijuterii scumpe și nici cutii cu amintiri. Stă cuminte, la vedere, pe masa din living. Nu-l folosesc tainic, la ceas de seară. Dimpotrivă, e mica minune a dimineților mele…
Un coșuleț de răchită, cumpărat la reduceri. Pentru culoare. E verde, precum perdelele. E speranța că ziua care începe va fi una vie.
Un ceainic. 5 lei a costat. Cine mai folosește așa ceva? Serios, cine mai are are timp să pună apa care fierbe în ibric în altă parte decât direct în cana pe care o dai pe gât rapid în timp ce te machiezi,  în drum spre muncă? Eu. Şi tu, dacă ți-e dor de copilul din tine.
Ceaiuri. Multe ceaiuri. Elegantul English Breakfast. Aromatul ceai de mango. Romanticul ceai de iasomie. Revigorantul ceai de lămâie. Și stilatul Earl Grey. Am primit cutia de ziua mea. Și odată cu ea am reprimit firescul unei vieți de care tare mi-e dor. Cea în care, adormită, ciufulită și îmbujorată, îmi savuram sandwich-ul de dimineață în tihnă, la o cană de ceai rusesc.
Vedeta colțului meu matinal rămâne însă cleștele de ceai. Infuzor, cum îl ştim cu toții. În era pliculețelor, a ceaiului granulat și instant, el rămâne revolta mea frumoasă. Nu, nu m-am maturizat atât de tare încât să nu mai am răbdare să ma joc. Cu o încăpățânare furibundă, în fiecare dimineață, cuprind aromele în cleștele copilariei si le las să-mi pătrundă maturitatea.
V-am spus? E colțul minune al dimineților mele. Și, atâta timp cât încă mă minunez, e tare bine.

 

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza