How they beat us

Cea mai scurtă/lungă noapte…

De azi în fix două săptămâni, fiul din dotare pleacă în prima tabără din viaţa lui. De fapt, prima în care sper să şi rămână. Că de încercat, am mai încercat, în grădiniţă. Vedeţi mai jos cum a fost. Şi vă doresc să nu vi se întâmple…

A fost cea mai scurtă noapte-pentru că nu am dormit deloc.
Şi cea mai lungă-pentru că a trecut cumplit de greu.
Prima noapte a fiului meu într-o tabără. De karate.

19062011197
Ceea ce vedeţi mai sus este ceea ce am văzut şi eu, din maşină, într-o duminică dimineaţa, devreme. Foarte devreme. Pe la 5 şi jumătate. Eram deja în drum spre fiul meu care mă sunase toată noaptea, din jumătate în jumătate de oră să mă întrebe când ajung să-l iau. Aţi ghicit, din tabăra în care plecase cu mai puţin de 24 de ore înainte.
Am primit primul telefon la 20.30. Plângea. L-am liniştit. La zece m-a sunat să vin să-l iau. L-am liniştit. La unsprezece şi jumătate nu puteam să-l fac să se oprească din plâns. I-am citit poveşti la telefon. Am spus împreună rugăciunea, în timp ce plângeam şi eu pe înfundate. Am sperat că adoarme şi de dimineaţă va vedea altfel lumea. La 4 a sunat din nou telefonul. „Mami, cât mai e până ajungeţi? Că nu pot să mă culc înainte. Dacă nu mă găsiţi? Că sunt în patul de la geam şi n-o să mă vedeţi…”
Am trecut prin toate stările. M-am îngrijorat. M-am enervat. Am fost disperată. L-am urât pe sensei. M-am plimbat ca o leoaică în cuşcă. În viaţa mea nu m-am bucurat mai mult de răsăritul soarelui. Şi nici nu m-am îmbrăcat vreodată atât de rapid. Când am ajuns la Sinaia nu erau nici oameni pe stradă. Am intrat în cabană, am urcat scările în fugăi am năvălit în cameră.
– Mamiiii… ai venit… ce biinee… Auzi, pot să mai stau un pic? că noi tocmai ne jucam…
Am tras aer adânc în piept…
– Iubire, ai înebunit? Nu m-ai chemat tu să te iau?
– Mbada… da te superi daca mai stau un pic? Te rooog…
Am ieşit. Mi-am aprins o ţigară şi am făcut poza a doua. Mi-a tremurat un pic mâna dar m-am potolit. Am 30+ şi am prins din nou răsăritul soarelui într-o tabără.

19062011198

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

1 Comentariu

  • Eu nu ştiu ce ar fi trebuit să fac. Ştiţi voi? | Mothers And The City 10 iulie 2015 at 5:04 PM

    […] se poate aşa ceva. Că nu te aşteptai la asemenea reacţie. Pe care a mai avut-o şi când avea 5 ani, dar atunci era mic şi ai înţeles. Acum e inadmisibil. În ultima noapte, deja ameninţă. Că […]

  • Comenteaza