How they beat us

Ce greșeli am făcut cu primul copil și nu aș mai face cu al doilea

 

N-aș mai hrăni copilul la cerere

 

Când am născut eu, era la modă teoria potrivit căreia copilul trebuie alăptat ori de câte ori cere. Cum îți dai seama când cere? Plânge. Și cum îți dai seama că plânge de foame? Nu-ți dai, dar îl alăptezi, orice ar fi.

Acest obicei, de a hrăni copilul fără niciun program, ne-a dat peste cap viețile, pur și simplu. Și asta pentru că, noaptea în special, doar asta îl liniștea. Așa că, timp de 3-4 ani, am dormit iepurește, cu un șir de biberoane la capul patului, jumătate fiind cu lapte, jumătate cu ceai.

Până la urmă, cred că așa cum se proceda pe vremuri, cu mesele la ore regulate, era cel mai bine, și pentru copil dar și pentru bieții părinți.

 

Nu i-aș mai da antibiotice

 

Și asta pentru că acum știu că virozele nu se tratează cu antibiotice, că trebuie să aștepți măcar trei zile înainte de a-i da antibiotic, că organismul trebuie lăsat să lupte cu răcelile, că doctorii de multe ori preferă să stea ei liniștiți și atunci prescriu antibiotice. Am fost inclusiv în situația în care i s-a prescris antibiotic, el având simptomele unei răceli și, de fapt, făcuse o boală contagioasă iar antibioticul nu a făcut altceva decât să amâne erupția pe piele și evoluția bolii.

 

Nu m-aș mai speria atât de mult la orice febră

 

Asta se leagă de punctul anterior și cred că din cauza fricii mă și repezeam să-i dau antibiotic. Dacă cineva mi-ar fi explicat atunci că febra (desigur, în anumite limite) este un lucru bun, că așa luptă organismul cu infecțiile, că nu trebuie să te alarmezi decât dacă trece de 38, 38 cu 5, și doar după 3 zile de febră, poate că nu m-aș mai fi panicat atât de tare tot timpul.

Mother-and-Child

Nu i-aș mai da carne de pui și dulciuri

 

Acum 10 ani, când era Matei mic, toată lumea recomanda cu căldură consumul de pui. Ciorbă de pui, chifteluțe de pui, pui pe grătar, pui, pui, pui. Abia după câțiva ani au explodat știrile despre carnea de pui plină de hormoni și antibiotice.

La fel cu dulciurile. Nimănui nu-i trecea atunci prin cap cât de mult zahăr și sare există în toate alimentele, așa că îi dădeam liniștită biscuiți și ciocolată. Dacă ar fi să am un copil acum, nici nu l-aș lăsa să pună gura pe dulce până la 4 ani măcar.

 

Nu l-aș mai oferi atât de multe experiențe până la vârsta de 4 ani

 

Din dorința de a avea copii inteligenți, informați, sociabili, supra și extra, prea-prea și foarte-foarte, tindem să exagerăm cu informațiile și experiențele pe care le oferim copiilor noștri. Până la 5 ani, Matei fusese la toate muzeele, locurile de joacă, petrecerile de copii, concertele și parcurile din București. În așa fel încât, astăzi, puține sunt lucrurile care îl mai interesează, din simplul motiv că le-a văzut și făcut pe toate.

 

L-aș învăța toate sporturile până la 5 ani

 

Sportul e ca și mâncarea. Cum îl obișnuiești, așa va fi. Nu e o problemă dacă se plictisește repede de un sport și vrea altul. Important e să se obișnuiască cu mișcarea, oricare ar fi ea, nu trebuie presat să obțină cine știe ce rezultate sportive, doar încurajat să facă un sport, însă maxim două în același timp!

 

L-aș lăsa mai mult în compania altor persoane

 

Aveam impresia că eu sunt singura care știe ce-i mai bine pentru copilul meu, că o nenorocire se va întâmpla dacă îl voi lăsa cu altcineva, că va plânge până va leșina dacă nu va fi cu mămica lui. Nimic mai greșit! E nesănătos și pentru mamă și pentru copil să fie zi de zi, clipă de clipă numai cu mama sau cu părinții. Am constatat asta atunci când l-am dus la grădiniță și a plâns dimineață de dimineață, timp de 3 luni.

 

Aș fi mai puțin democrată

 

După ce am aplicat ani de zile principiul că trebuie să fii prietenul copilului, să-i ceri părerea când vrei să faci ceva care îl privește și că e bine să-i asculți punctul de vedere, acum nu mai sunt așa sigură. Nu mai cred că trebuie să fii prietenul lui, ci părintele lui, nu mai cred că trebuie să-l implici în orice decizie pentru că pui prea multă responsabilitate pe umerii lui, nu mai cred că trebuie să-și dea cu părerea în orice privință pentru că ar fi bine să învețe că lumea nu se va învârti în jurul lui.

 

I-aș face un frate repede

 

Doi frați la distanță mică unul de altul înseamnă o sarcină grea pentru părinți dar un alt fel de start în viață pentru ei. Învață de mici să împartă, să se preocupe și de altcineva în afară de propria persoană. Cu cât trece timpul și amâni momentul aducerii pe lume a celui de-al doilea copil, cu atât îți va fi mai greu să o iei de la capăt.

 

sursa foto: www.newkidscenter.com, www.sustainablepulse.com

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza