Goin' out...

Despre Halloween, cu drag…

Nu mai pot cu Halloween-ul asta. Nu mai pot. De două săptămâni, acasă, în maşină, în baie numai asta aud. „Mama, mi-ai luat costum? Mai e puţin, să ştii…”
Acuma, n-aş avea nimic împotrivă să ne bucurăm împreună de moment, aşa cum ne bucurăm de hamburgeri, Valentine’s day şi meciurile de baschet… Dar asta Dacă şi numai Dacă:
– dovlecii s-ar scobi singuri. Sau măcar ar exista forme, precum cele de prăjituri, care să ajute mama să sculpteze ochii şi gura monstrului pe gustul copilului. Diferit, de la an la an.
– casa nu mi s-ar transforma într-o uriaşă pânză de păianjen, improvizată sau, desigur, cumpărată.
– Halloween ul nu ar fi devenit un soi de petrecere de nuntă care ţine, ca-n poveşti, nu una ci trei zile.  Avem o serbare la şcoală, una la afterschool şi una cu prietenii. Şi fiecare presupune costuri separate. Deloc mici.
– preţul costumelor ar fi, măcar el, mai puţin înfiorător. Sau dacă ele, costumele, ar avea mărime universală care să permită refolosirea de la an la an.
Acum, că am fost şi Grinch-ul Halloween-ului, să vin şi cu puţină lumină. Există şi petreceri la care chiar merită să mergem. Sunt cele care nu ne bucură doar pe noi. Sau, mai bine zis, transformă bucuria noastră în fericirea altora. Căutaţi şi sigur veţi găsi una. Eu am ales să merg aici. Să beau must şi să mănânc plăcintă de dovleac pe 29 octombrie, pentru mine şi pentru fi-miu, dar şi pentru copiii fundaţiei Cid Romania.

chez

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza