Goin' out...

Lăsaţi copiii să meargă la restaurant

De la articolul acesta  (pe scurt e despre un restaurant de prin Australia care a decis să nu mai primească în restaurant copii sub 7 ani), s-au inflamat cetăţenii români pe internet tot week-end-ul ăsta.  Noi ne inflamăm mai târziu, că ne-am ocupat cu altele în week-end.

Aşadar, există următorul curent: cum că da frate, ce bine au făcut australienii ăştia, ce deştepţi, că nu se mai poate cu plozii care urlă prin cârciumi şi se tăvălesc pe jos, că sunt prost crescuţi şi părinţii cretini că nu şi -i ţin acasă, că pe vremea noastră nu era aşa, noi stăteam la masă cu şerveţelul la gât şi nu deschideam gura decât să înghiţim mâncarea, nu să zicem ceva. Şi că dacă ai făcut copil, stai cu el acasă, n-ai ce căuta la cârciumă. Sau ia-ţi bonă. Oricum, toţi cetăţenii ăştia ştiu foarte bine ce ar trebui şi ar putea să facă oamenii care au copii, sunt un fel de mentori spirituali din afară, nişte pricepuţi, ce să mai.

Pe urmă există curentul care zice că dacă faci copii te bagi sclav cel puţin 18 ani (jur pe roşu că aşa zic, nu am inventat) şi că ce e parada asta cu copiii, că nu e nicio scofală cu ei. ai copil, adio sală, ai copil, adio discotecă, ai copil, adio teatru, ai copil, adio coafor, ai copil, adio epilat. Nu ştiu de unde s-au prins oamenii că aşa e, ei neavând copii, dar par să ştie din nou, cu exactitate, tot ceea ce se întâmplă în viaţa altora.

Şi acum, atenţie, urmează surpriza. Nimic, dar nimic din lucrurile acestea (copilul care zbiară, sclavagismul, atingerea ţintei de 120 kg şi menţinerea ei pe termen lung) nu se întâmplă decât dacă asta vrei şi atâta poţi. Adulţii din cârciumă sunt adesea la fel de nesimţiţi ca şi copiii şi adesea mult mai deranjanţi. Nu, să ai copii nu înseamnă nici că eşti mai prost, nici că eşti mai deştept, nici că eşti mai bun, nici că eşti mai rău. Înseamnă că la un moment dat ţi-ai asumat o decizie (sau nu) şi că acum te descurci cu ea. Şi nu e treaba niciunui vecin de masă din cârciumă să ţi evalueze ţie viaţa şi educaţia funcţie de numărul de copii.

sma

Şi hai să încercăm să ne vedem de ale noastre. Fiecare de ale lui, adică.  Judecăm hainele vecinilor, vacanţele colegilor, părerile şefilor, totul e în piaţa publică, la analiză. Nici măcar nu mai bârfim, căci nu mai e bârfa aia simplă, amuzantă, genul de dialog de la ceaiul de la ora cinci. Nuuu, dăm verdicte, stabilim ierarhii, teoretizăm totul, de la hrană la joaca şi culorile de par.

PS: pentru cei care se simt atât de deranjaţi de copiii din cârciumi (apropo, am văzut şi argumentul că e mâncarea proastă şi că eşti iresponsabil dacă îl duci să mănânce la restaurant): problema e a voastră, de obicei, iar nevrozele se tratează la doctor. Înainte să am propriul meu copil nu m -a deranjat niciun plod prin cârciumi şi or fi zbierat şi pe lângă mine.

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza