Bârfe in the city

Cum am ajuns celebră în şcoala fiului meu. Tragicomedie în două acte (2)

Nici nu trecuse bine uitarea peste faza cu chiloţii roşii că am comis-o din nou.

De data asta, cu o sticlă.

De Paşte, fusese multă lume pe la noi. S-a mâncat mult, s-au adus multe sticle, unele de plastic, unele cu etichetă, altele, fără.

apa

Începe şcoala. Mă sună Matei la finalul orelor.

„Ma-maaa!”, cu accent pe m şi printre dinţi.

E de rău. Când începe aşa propoziţia, e de rău.

– Ma-maaa! Tu chiar vrei să-mi distrugi viaţa?

– Vai de mine, puiule, cum poţi să spui aşa ceva? Dar ce s-a întâmplat?

– Las’ că ştii tu! Ai vrut să râzi de mine.

– Nu ştiu! Cum să râd de tine? Ce-ai păţit?

– Ia zi, ce mi-ai pus tu dimineaţă în ghiozdan?

– Cum ce? Sandvişul…

– Şi mai ce?

– Şi mai ce? Şi cărţile…

– Ia mai gândeşte-te.

– Mmmm..şi apa?

– Şi apa! Da, şi apa!

– Păi..şi ce?

– Eşti sigură că era apă?

– Mmmmdamm…sigură…

– Sigură pe naiba…era ţuică!

– ……..

Şi de aici urmează, la el, o bolboroseală cu lacrimi, pe jumătate de furie, pe jumătate de necaz.

Şi la mine, un râs înecat, oprit la timp în gât.

– Şi am luat o gură şi am ţipat, am scuipat pe jos şi a venit doamna să mă întrebe ce am în sticlă şi a luat şi doamna o gură şi a zis că e ţuică şi a început să râdă şi eu am început să plâng şi toţi copiii au râs de mine că m-a trimis mama cu ţuică la şcoală ca să mă simt mai bine şi îmi venea să-i înjur da, mamaaaa, chiar aşa, îţi baţi joc de mine, şi doamna a chemat-o şi pe doamna bodyguard să guste şi ea, şi a luat şi doamna bodyguard o gură şi a zis că da, e ţuică. Bravooo,mamaa! Sughiţuri. Scâncete. Poc. Mi-a închis telefonul!

Sună din nou.

– Şi de abia te iertasem pentru faza cu chiloţii. Acum n-o să te mai iert niciodată.

Pac! Şi iar mi-a închis telefonul în nas.

Eu, în timpul ăsta, după cum vă spuneam, m-am abţinut cu greu să nu râd în hohote. Îmi şi imaginam cum vine toată lumea să guste din grozăvia aia şi cum se termină totul cu o mare petrecere soldată cu FB-uri pentru toată lumea.

O sun pe învăţătoare, care, spre norocul meu, e o tipă foarte deschisă la mine şi cu simţul umorului.

– Doamnă, am auzit că aţi avut ceva evenimente azi la şcoală.

Femeia se pune pe un râs sănătos şi zice:

– Da, toată lumea a gustat…gluma…mai puţin Matei. Cred totuşi că apa îi place mai mult.

Acasă, Matei scoate sticla (ceva mai goală) şi o trânteşte pe masă.

– Vezi că mâine aş prefera nişte bere.

Pam. Pam.

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza